De același autor
Atunci când a fost selecționată i-au fost testate rezistența la presiune, anduranța, capacitatea de a face față situațiilor neașteptate.
A încercat să se țină tare, să-și facă aliați acolo unde credea că sunt oameni care o pot ajuta să păstreze pe linia de plutire instituțiile pe care le-a condus. Deciziile ei n-au fost mereu cele mai bune, tovarășii ei de drum n-au fost întotdeauna cei mai nimeriți, gesturile ei n-au fost tot timpul adecvate. A lucrat cu ce a avut la îndemână, poate că uneori a improvizat, dar a fost mereu de partea bună a lucrurilor, altfel n-ar fi avut susținerea totală a Bruxelles-ului și a Washington-ului.
Direcția Națională Anticorupție a continuat să-și urmărească obiectivele, toate rapoartele Comisiei Europene i-au lăudat munca, rezultatele sunt incredibile pentru o țară în care cei aflați la putere s-au obișnuit să se îmbogățească de pe urma funcțiilor deținute.
Frica de DNA a crescut în rândul politicienilor proporțional cu eficiența procurorilor anticorupție. Parlamentarii au vrut de mai multe ori să dărâme această instituție, să o reducă la ceea ce era pe vremea guvernării lui Adrian Năstase, un parchet care le făcea dosare penale nașilor de tren, controlorilor de pe autobuze și altor funcționari mărunți. Bătălia nu e câștigată, fiindcă de ani de zile grupuri de presiune impresionante se luptă să-i mânjească reputația Codruței Kövesi, să o șantajeze, să o facă să cedeze, să o determine să treacă de partea lor sau să plece obosită de atâta hărțuială.
