De același autor
George Maior este un om calculat, ușor reținut, care nu spune lucruri la care nu s-a gândit bine dinainte. Nu se lansează în demonstrații spontane și nu are nici un reziduu de nonconformism în discursurile lui publice. Nu mizează pe improvizație de dragul momentului și nici pe finețuri ambigue de duzină. A fost tot timpul cureaua de transmisie a SRI, pe care a încercat să-l folosească și pentru a-și întări propria imagine.
Atunci când a sugerat că vinovații în cazul unei nenorociri venite ca urmare a unui eventual atac terorist ar fi judecătorii Curții Constituționale, Maior a spus exact ceea ce voia să spună: „Vreau să avertizez foarte serios că există și o răspundere morală undeva, în stat, în legătură cu securitatea națională a cetățenilor României (…) și că la momentul în care se va întâmpla o catastrofă voi ști spre cine să arăt cu degetul“. Este mesajul Serviciului Român de Informații (SRI), pe care directorul instituției și l-a asumat și l-a dat în forma lui brută, atacând dur una dintre instituțiile sacrosancte ale statului.
Această declarație ar putea fi pretextul, nu și cauza plecării lui George Maior din fruntea SRI. Inițial, președintele Klaus Iohannis considera „artificială“ orice discuție despre schimbarea șefului Serviciului Român de Informații pentru că „SRI funcționează în parametri buni“. George Maior părea, de asemenea, sigur pe un eventual nou mandat, dar tactica noului președinte l-a luat prin surprindere: după ce l-a făcut să lase garda jos și să se considere stăpân pe situație, l-a scos din ecuație.
Klaus Iohannis nu are nevoie de cei care au lucrat pentru predecesorul său, cu atât mai mult cu cât scenariile din campania electorală luau în calcul numirea lui Maior ca premier în cazul în care Victor Ponta ar fi devenit președinte. E adevărat că șeful SRI a negat la acea vreme această ipoteză, dar, în același timp, avea grijă să devină popular, poate prea popular pentru profilul unui șef de serviciu secret, care în general trebuie să-și facă treaba în penumbră.
Nu doar în România, ci și în majoritatea democrațiilor liberale, atunci când se schimbă președintele (sau premierul în cazul statelor cu regim parlamentar), se schimbă și șefii serviciilor secrete. Klaus Iohannis nu are nevoie de cineva experimentat în combinația dintre jocul politic și cel al serviciilor și nici de un expert în funcționarea structurilor de informații, ci de un om de încredere cu destule calități în așa fel încât să poată duce mai departe moștenirea primită. De la viitorii șefi ai serviciilor, președintele așteaptă loialitate, pricepere, diplomație și inteligența de a poziționa România bine în interiorul NATO, dar și de a menține securitatea țării.
În programul său electoral, Iohannis explica felul în care vede reorganizarea activității structurilor secrete, inclusiv prin folosirea unui Oficiu pentru Informații Integrate, o nouă reformă care să ducă la o comunicare mai bună între servicii. Din instinct sau poate din experiență, Iohannis știe că pentru reforme noi are nevoie de oameni noi, care să nu se opună ideilor sale. Tot în programul prezidențial, Iohannis îi asigura pe cei care lucrează în intelligence că îi va ajuta să obțină toate instrumentele necesare pentru „avertizarea timpurie, prevenirea conflictelor, decizie coerentă în momente de criză, întemeiată pe informație reală, exactă și la timp“. Din aceste amănunte rezultă că președintele va fi un partizan al legilor Big Brother, rescrise eventual într-o formă în care să nu le amintească românilor de intruziunea vechii Securități în viețile lor.
Iohannis se dovedește prudent cu propriul viitor, înțelegând extrem de repede că destinul său prezidențial depinde și de calitatea oamenilor din fruntea serviciilor secrete. „Consolidarea echidistanței, neamestecul politic și profesionalizarea în activitatea structurilor de intelligence“ sunt promisiunile lui, iar numirile pentru vârful SRI și al Serviciului de Informații Externe vor fi, probabil, discutate discret și cu principalii aliați ai țării. George Maior avea toate calitățile necesare, dar ele au fost deja tocite în mandatele lui Traian Băsescu, iar opt ani în fruntea oricărei instituții este și așa o perioadă destul de lungă.
Articol publicat de Romania libera
