De același autor
Traian Băsescu, singurul care ar fi putut face opoziţie eficientă a pactizat cu adversarul, obosit după opt ani de lupte crunte, plin de cicatrici în urma războiului cu sistemul, sătul să joace rolul eroului, care-şi dă singur foc la valiză.
Preşedintele pare să-şi fi atins ţintele pe care le-a avut când a venit la Cotroceni aşa că, o vreme se poate uita relaxat şi de departe la ceea ce se întâmplă în arenă, băgând zâzanie din când în când între cele două partide care-şi împart guvernarea. Pe termen nu prea lung urmăreşte destrămarea USL şi asigurarea unui culoar politic pentru Elena Udrea, cea care a ratat şefia PDL, deşi a fost susţinută puternic de Traian Băsescu. Preşedintele îşi doreşte probabil şi să iasă onorabil din funcţie, mai ales după felul ridicol în care s-a despărţit public de PDL. De aceea ar putea fi tentat să candideze pentru un post de demnitar internaţional, cum este cel de secretar general al NATO. În răspunsul public dat scenariilor legate de o eventuală candidatură pentru conducerea Alianţei Nord Atlantice, Traian Băsescu nu a spus că nu vrea să candideze, ci doar că nu a primit nicio ofertă din partea instituţiilor autohtone. Ar avea susţinerea americanilor pe care i-a convins de mai multe ori de abilităţile sale geostrategice, deşi în acelaşi timp, Traian Băsescu are şi unele vulnerabilităţi personale, care ar putea să-i pună sub semnul întrebării dorinţa, dacă nu le remediază în timp util.
O funcţie atât de importantă din punct de vedere militar şi simbolic ar putea fi oferită României, drept recompensă pentru loialitatea şi ajutorul dat în războaiele din Irak şi Afganistan, dar candidatul trebuie să aibă susţinerea guvernului ţării care-l propune. Cei 12 secretari generali NATO de până acum au fost recrutaţi mai ales dintre miniştrii de externe şi cei ai apărării, fiindcă ei trebuie să fie înainte de toate diplomaţi şi buni comunicatori. Actualul şef al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen a condus guvernul danez din 2001 până în 2009, când a demisionat după ce a fost confirmat în funcţia de secretar general NATO. Ca orice politician de top, Rasmussen este superstiţios şi şi-a negat candidatura chiar cu câteva zile înainte de selecţia sa în fruntea NATO, deşi zvonurile despre intenţiile sale au început să circule cu un an înainte.
Fotoliul lui Rasmussen se eliberează la sfârşitul verii viitoare şi dacă Traian Băsescu este cu adevărat dorit de occidentali la vârful NATO atunci Victor Ponta îl va susţine tocmai pentru a demonstra că joacă pe cartea Vestului, dar şi fiindcă în acest fel, PSD ar putea obţine mai repede şi mai uşor preşedinţia României. Victor Ponta ar putea deveni cel mai tânăr preşedinte al ţării, sprijinit din umbră de noul său mentor, Traian Băsescu, pe care continuă să-l şicaneze, inclusiv aruncând printre altele ideea că Mircea Geoană ar fi preferatul său pentru NATO. O formulă prin care Ponta îi ţine departe de subiect pe liberali şi închide subiectul din punct de vedere public.
Între timp, preşedintele ar trebui să demonstreze, dincolo de calităţile sale de lider care înţelege harta lumii şi sensul mişcărilor politice, că vrea să joace în liga mare, că nu mai este interesat de bătăliile fără miză, că îşi controlează mesajele publice, răbufnirile nervoase şi pasiunile, dar în acelaşi timp îşi păstrează linia dură anticorupţie care l-a consacrat.
Traian Băsescu a rezistat în confruntarea cu sistemul, cu adversarii interni sau cu cei din Est, chiar dacă în final a fost nevoit să se alieze cu Victor Ponta. Relaţia dintre cei doi depăşeşte acum cu mult cadrul Acordului de coabitare, iar primul ministru îi pregăteşte terenul preşedintelui: la Congresul PSD a anunţat deja că socialiştii nu pot face din lupta cu Băsescu o platformă ideologică şi că la europarlamentarele de anul viitor partidul nu va candida pe aceleaşi liste cu liberalii. Altfel spus armistiţiul dintre PSD şi Traian Băsescu a fost acceptat public în cel mai înalt for al socialiştilor, iar acest pact nescris prevede şi ruptura USL înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014.
Victor Ponta devnie tot mai mult un lider credibil în capitalele occidentale, folosindu-se inclusiv de influenţa lui Traian Băsescu, în vreme ce preşedintele are nevoie de sprijinul primului ministru pentru a ajunge înalt oficial internaţional, o soluţie oricum mai bună pentru un fost şef de stat, decât cea de a alerga prin ţară în spatele Mişcării Populare şi a Elenei Udrea.
.jpg)
