De același autor
Traian Băsescu se află aproape de colţul tăblii de şah, acolo unde urmează inevitabilul mat, dacă adversarul nu greşeşte grosolan sau dacă partida nu se întrerupe brusc din cauza unor evenimente imprevizibile. Preşedintele nu are prea multă răbdare, dar deocamdată este nevoit să joace în defensivă, până va găsi o falie în jurul căreia să sape groapa USL sau o cale prin care să-l discrediteze pe primul ministru şi apoi să relanseze lupta pentru putere în PSD.
Dacă îl va accepta, însă, pe Victor Ponta ca partener politic s-ar putea să-l înveţe alte strategii, de pildă că "puterea nu se împarte", un sfat pe care i l-a dat acum 40 de ani preşedintele Franţei, George Pompidou, mai tânărului său confrate Eduard Balladur, devenit premier la începutul anilor 1990. În cazul în care nu va reuşi să-l convingă de importanţa acestei axiome politice, Traian Băsescu va fi nevoit să rămână în umbră, până când USL se va destrăma în mod natural: fie după începerea negocierilor privind modificarea Constituţiei, fiindcă PNL şi PSD au opţiuni diferite privind alegerea preşedintelui (liberalii vor un preşedinte ales de parlament, în vreme ce socialiştii preferă unul ales prin vot direct, cu puteri bine definite), fie cu cel puţin un an înaintea alegerilor prezidenţiale din 2014, pentru că cel mai mare partid autohton va dori să aibă propriul candidat în această cursă şi nu să meargă pe mâna lui Crin Antonescu.
Traian Băsescu va fi în orice arhitecutră guvernamentală ţapul ispăşitor al nemulţumirilor populare şi eventualele eşecuri guvernamentale sau noile măsuri de austeritate vor fi decontate tot pe spezele preşedintelui, atât de liderii executivului, cât şi de televiziunile parlamentarilor USL (RTV, Antena3). Înţelegerile pe care le-a făcut cu Victor Ponta vizează conservarea puterii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA )şi păstrarea atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), dar premierul nu va putea ţine sub control Parlamentul, care va dori să scape de aceste instituţii, chiar dacă pentru început Victor Ponta îi va da satisfacţie preşedintelui şi o va convinge pe ministra Justiţiei să pregătească un concurs corect pentru numirea procurorului general şi a şefului DNA.
Pactul de neagresiune dintre premier şi preşedinte este totuşi destul de volatil, mai cu seamă că Victor Ponta nu mai are nevoie de Traian Băsescu, după ce va fi confirmat din nou ca şef al guvernului. Ce motive ar avea Ponta să-I accepte pe Băsescu în postura de "preşedintel jucător"? Poate doar pentru a-şi consolida propria putere şi credibilitate în afara ţării, acolo unde Băsescu, văzut ca un excentric simpatic, a fost mereu ajutat. Premierul se va gudura pe lângă preşedinte, până când va scăpa de liberali şi-şi va vedea asigurată ascensiunea spre Cotroceni.
Traseul nu e simplu pentru Ponta, care deşi este un star tv consacrat, s-ar putea să fie considerat răspunzător de situaţie economică a ţării, dacă nu va avea abilitatea să arunce vina asupra lui Băsescu. Cum se va mai putea apăra şi ce rol va mai putea juca preşedintele în această ecuaţie? Singur, detestat de majoritatea celor care l-au votat, strivit de victoria copleşitoare a adversarilor săi, fără să mai aibă pârghii de putere, Traian Băsescu va rămâne în fotoliul prezidenţial doar pentru a fi umilit şi mai mult. Preşedintele s-ar mai putea întoarce la rolul său activ de mare tactician şi jucător numai dacă apare o criză internaţională majoră, altfel va rămâne la Cotroceni doar ca o butaforie, ducând în spate povara trecutului şi căsnicia scopurilor contradictorii încheiată cu Victor Ponta.
.jpeg)
