Voiculescu: sfârşit de etapă în România. Ce urmează?

Poate scăpa România de modelul post-comunist, în care pioni importanţi ai Securităţii ceauşiste au făcut ani de zile jocuri politice şi economice? Se poate trage linie, după experienţele de tip Voiculescu? Sau există o matrice care se reproduce la infinit şi care lasă România la porţile Levantului între Turcia şi Rusia, două modele care nu s-au dovedit compatibile cu Occidentul?

Scoaterea lui Dan Voiculescu din ecuaţia mediatică, politică şi economică este semnul sfârşitului unei epoci, în care “foştii” erau mai puternici şi mai influenţi decât “actualii”. Într-un interviu pe care l-a acordat României libere şeful Serviciului Român de Informaţii (SRI) acum patru luni, George Maior sugera că oamenii fostei securităţi, care se află la suprafaţă vor fi nevoiţi să se retragă, fiindcă regulile s-au schimbat: „există centre de putere care văd în perspectivă şi încearcă să-şi traseze culoare spre viitor, vizând alegerile prezidenţiale din 2014, şi crezând că fie pot intimida SRI, fie îl pot orienta spre a se implica într-o bătălie politică foarte amplă“. Fără să rostească nume, directorul SRI avea probabil în minte o listă scurtă de “foşti” care s-au folosit multă vreme de portofoliul lor din perioada în care erau activi şi care au dat de înţeles că vor să continue lupta cu aceleaşi instrumente: senatorul Sorin Roşca Stănescu, fost informator al Securităţii, la Dan Voiculescu, informator şi apoi manager pentru firme ale Securităţii, afacersitul Ioan Niculae, care se laudă că şi-a început cariera de ofiţer al Securităţii când avea 21 de ani.

Oameni ca ei au infleunţat major mersul lucrurilor în România ultimilor 23 de ani, dar nu e sigur că aceştia vor pierde acum toate bătăliile. Căderea lui Voiculescu şi a imperiului său mediatic ar fi însă un semn că România nu mai rămâne ancorată în trecut, în ciuda tuturor undiţelor înfipte în UE şi NATO.

Antenele au fost construite pentru a-i aduce contracte serioase patronului, pentru  a negocia politic de pe poziţii de forţă, pentru a-l apăra la nevoie, dar şi pentru a-l transforma într-o mare personalitate. Şantajul era pentru Dan Voiculescu doar un instrument banal pentru a obţiune toate aceste lucruri, inclusiv pentru a-i intimida pe magistraţii care au avut curajul să se pună cu el. Dovezile procurorilor şi informaţiile unor jurnalişti care au plecat la timp de la Antene l-ar putea nimici pe mogulul care se imagina invincibil. “Vocea Rusiei”, aliată cu televiziunile lui Voiculescu în încercarea de demitere a lui Traian Băsescu din vara trecută i-a cântat deja un Requiem şi îi dă de înţeles că a pierdut partida, fiindcă  anul trecut nu a avut curajul să ducă până la capăt lovitura de stat. Oficiosul de la Moscova îi transmite un mesaj direct arhitectului Antenei 3, explicându-i că ar fi posibilă şi “o minune”, dar “minunile necesită un curaj pe care Dan Voiculescu nu pare să-l aibă”. O minune ar însemna o nouă criză politică, eventual o lovitură de stat pe care să o dea strada cu ajutorul televiziunilor lui Voiculescu şi care să ducă în final la schimbarea priorităţilor de politică externă.

Pentru oligarhul care şi-a construit averea, cariera politică şi notorietatea cu banii, uneltele şi conexiunile din perioada când lucra în serviciul lui Ceauşescu nu mai e posibilă nicio minune, cel mult să dispară cu un paşaport fals ajutat de vechii tovarăşi. Dispariţia lui la închisoare sau în lumea largă înseamă finalul unei etape în care “foştii” eliberează scena.

“Mi-am dat seama cât de incapabilă este Securitatea să înţeleagă dinamica lumii contemporane şi ceea ce se întâmplă, atât economic, cât şi politic”, spunea George Maior în interviul pe care ni l-a dat în februarie, lăsând să se înţeleagă că lumea "foştilor" s-a încheiat, iar cei care mai fac jocuri ar trebui să se retragă. Cine nu a înţeles mesajul va fi scos la pensie în mod forţat forţat.

Locul “foştilor” nu va fi lăsat în voia “mâinii invizibile” despre care filosoful şi economistul scoţian Adam Smith credea  că poate armoniza interesele generale cu cele particulare. În locul vechilor securişti care deveniseră incontrolabili s-ar putea să apară băieţii tineri, crescuţi de noul sistem, după un model similar cu cel vechi, cum este de pildă Sebastian Ghiţă, patronul RTV, 35 de ani, afaceri multiple cu statul, deputat PSD, colecţii de artă, ceasuri şi maşini scumpe, gata să facă prin postul său de televiune execuţii la comandă. În România viitorul se anunţă la fel ca trecutul, dar poate că nu toţi  “noii” veniţi vor să se mute pe axa Moscova.

Articol publicat si pe site-ul romanialibera.ro.