De același autor
Ieri mi-a telefonat o jurnalista de la postul de radio public din Austria si mi-a solicitat un interviu, daca se poate chiar atunci, pe loc. Cum am spus "da", m-a mitraliat direct cu prima intrebare: "Ce asteapta romanii de la Parlamentul European? Ce pozitii se contureaza pe diferitele dosare europene?". Huh?! A urmat o lunga pauza jenata din partea mea - cautam cu disperare in strafundurile memoriei daca am citit sau auzit ceva in sensul asta. Stiam ca un important post de televiziune a tocat candidatii pe toate fetele, uitandu-se la cum isi fac pantofii, daca au sau nu par pe ceafa si daca stiu care este capitala Lituaniei (Vilnius). Toate detalii potential importante la timpul lor, dar contextul? Unde s-a discutat nu doar de rolul si atributiile Parlamentului European (PE), dar mai ales de agenda sa in urmatorii doi ani, pana la alegerile viitoare? In ce ziar sau la ce televiziune am putut citi cum vor contribui europarlamentarii romani la prioritatile legislative ale PE? Ce pozitie vor lua in privinta protectiei animalelor si in legatura cu reforma vinului (parte din agenda legislativa despre Agricultura), in privinta nutritiei si obezitatii (parte din agenda de Sanatate), ce propuneri vor aduce in privinta modalitatilor de combatere a schimbarilor climatice (parte din agenda de Mediu) sau à propos de masurile de economisire a energiei etc.?
Mi-am dat seama ca, si de data asta, in Romania ne lipseste contextul - adica o privire de ansamblu, clara, asupra realitatii inconjuratoare, din care sa putem sa observam si locul nostru in ea. Aceasta evaluare concreta a contextului ne ajuta sa ne conturam telul si sa ne clarificam obiectivele, sa analizam corect marginea noastra de manopera, sa ne numaram aliatii potentiali si sa intuim obstacole de intampinat; bref, o astfel de privire de ansamblu ne da uneltele necesare alcatuirii unei strategii.
Se spune ca Romania nu are inca o strategie viabila postaderare si, observand cat de putina dezbatere de fond am avut pentru europarlamentare, nici nu e de mirare ca suntem pe dinafara. Vag, mi-am amintit ca am citit niste banalitati de-a dreptul hazlii despre intentiile unora dintre candidati, declaratii vagi de a promova Romania, abil strecurate ca advertoriale printre randurile catorva ziare importante. Nu numai actorii politici se complac in amatorism, caci nu cunosc dosarele de fond, dar nici societatea civila nu este mai interesata de substanta. La o intalnire organizata de catre Biroul de informare al Parlamentului European in Romania, la inceputul campaniei, pentru a-i familiariza pe reprezentantii ONG-urilor cu temele de fond ce vor fi discutate in Parlamentul European, au venit in sala fix 3 persoane, adica doua in afara de mine...
Toate frustrarile acestea mi-au venit in minte cand jurnalista austriaca astepta raspunsul meu. Intr-un tarziu, in pur stil romanesc, am inceput prin a ma scuza ca m-a prins - si prin mine a "prins" Romania - inca o data cu temele europene nefacute. "Aaah", am spus stanjenita, "Stiti ca, de fapt, euroalegerile la noi au fost oarecum umbrite de campania pentru votul uninominal". Si, vorbind, mi-am dat seama ca trebuie sa explic o alta incalceala penibila damboviteana. Adica, vedeti dumneavoastra, presedintele Romaniei a spus ca doreste sa reformeze clasa politica si a propus un referendum pentru votul uninominal, dar, de fapt, premierul i-o luase deja inainte propunand o lege pe aceeasi tema, dar cu un alt fel de vot, si pe care presedintele a refuzat sa o semneze... Ce puteam sa-i spun eu jurnalistei, ceva care sa explice situatia, sa ne salveze fata - fara sa fie un neadevar -, dar sa fie suficient de clar ca ea chiar sa inteleaga!? Puteam eu sa-i spun cat de penibila este aceasta dezbatere intre presedinte si premier, in contextul in care euroalegerile sunt sansa noastra sa dezbatem mai curand ce vor face cei pe care ii trimitem la Bruxelles si care vor fi cartea de vizita a Romaniei in Europa? Puteam eu sa-i spun ca tocmai harmalaia acestei dezbateri interne incalcite arata cat de necesar este sa ne atacam, odata euroalegerile terminate, la chestiunea de fond despre cum reformam politica romaneasca - pe fond -, in asa fel incat oamenii implicati in ea, fie politicienii, fie analistii, fie societatea civila, sa stie despre ce vorbesc, acasa sau la Bruxelles? Puteam eu sa-i spun ceva din care jurnalista, si ascultatorii ei, sa deduca faptul ca romanii nu numai ca stiu ce vor de la Europa - in afara de bani! -, dar chiar au ceva de contribuit la ea? Ceva care sa convinga despre abilitatea noastra de a contribui la o Europa mai prospera, mai echitabila si mai dreapta?
M-a intrebat jurnalista, intr-un final, dupa ce eu am scaldat-o cu raspunsul la ce asteptam de la Parlamentul European: "Nu rateaza Romania o sansa in Europa?".
Mi-a venit sa plang de ciuda - raspunsul este evident! Din cauza ca facem lucrurile fara sa gandim, am ratat sansa de a-i sensibiliza pe europarlamentarii romani la zeci de lucruri mici si mari: la nevoile producatorilor nostri de vin, care risca sa vada impuse reguli care nu ii avantajeaza, din cauza lipsei de dezbateri baietii destepti din energie continua sa faca bani pe prostia noastra, care nu stim cum sa ne economisim resursele, si multe alte lucruri care, discutate cu cap si in tihna, ar fi contribuit in a ne face viata mai buna tuturor - adica noua, europenilor, de aici sau de aiurea!
