De același autor
Relatiile internationale sunt rezultatul unei permanente infruntari, alinieri si realinieri de forte colective, state sau organisme para-statale. In aceasta dinamica permanenta, cursul evenimentelor e fundamental determinat de factorul principal de initiativa, in functie de actiunea caruia se adapteaza fortele secundare, prin asociere sau opozitie cu cel dintai. In zilele noastre, relatiile internationale se desfasoara sub semnul globalizarii, rezultat politic final a trei mari socuri la scara mondiala petrecute in secolul al XX-lea: Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial si Razboiul Rece. In aceasta cursa istorica in trei etape, in fruntea clasamentului s-a situat puterea care a adaptat cel mai eficace la conditiile zilelor noastre civilizatia libertatii si a democratiei, pe temeiul celui mai rapid si masiv progres economic si tehnologic, Statele Unite ale Americii. Tendinta dominanta, unanim recunoscuta, a vremii este globalizarea, adica integrarea, la scara globului, a principalelor forte ale economiilor nationale, tot mai putin nationale si tot mai mult dependente de centrele globalizatoare. Din sfera tehnologiei si a economiei, globalizarea se revarsa tot mai puternic in cele mai variate domenii ale vietii sociale: raporturi politice, civilizatie, cultura, mentalitati etc. Globalizarea e �stadiul suprem� al tendintei istorice de constituire a unor largi zone de interdependenta - politica imperiala -, cu deosebirea ca, in procesul globalizarii, interdependenta tinde sa cuprinda intreg globul si ca se realizeaza nu prin juxtapuneri teritoriale, cat mai ales prin integrari structurale.
Primele impulsuri
Cel dintai impuls al globalizarii a venit in secolul trecut din Europa, zona cea mai avansata a lumii, unde, odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial in 1914, a pornit lupta pentru ceea ce un cugetator german al vremii a numit dominium mundi. In doua randuri, in 1914 si in 1939, Germania, imperiala si apoi national-socialista, a incercat sa-si impuna hegemonia in Europa, preludiu la hegemonia mondiala: Griff nach der Weltmacht, �asaltul la puterea mondiala�, potrivit titlului unei lucrari germane consacrate temei. Iesirea din cursa a Germaniei, in 1945, nu in ultimul rand pentru ca si-a desfasurat lupta mondiala in numele unei ideologii si politici exclusiviste, a adus in prim-planul globalizarii aspiratiile unui alt candidat la hegemonia mondiala, Uniunea Sovietica. Cu resursele imense de care dispunea si cu o ideologie de rasunet international - �eliberarea proletariatului de sub exploatarea capitalista� si �emanciparea popoarelor subjugate de imperialism� -, Uniunea Sovietica parea mult mai apta decat Germania sa castige cursa mondiala in care se angajase. Efortul ei a fost insa subminat si, in cele din urma, condamnat de sistemul de comanda, ineficace si contraproductiv, in sfera economiei, si de regimul sufocant, autocratic-totalitar, de conducere politica.
Statele Unite ale Americii au intrat in cursa globalizarii prin reactie fata de expansionismul puterilor concurente care le amenintau interesele imediate si, in perspectiva, propria libertate. La capatul unor infruntari la scara mondiala care au constituit esenta istoriei universale in secolul al XX-lea, SUA au ramas singura supraputere, singura purtatoare a functiei globalizarii in zilele noastre. Dar procesul globalizarii se afla inca in curs de desfasurare, departe de a fi incheiat, iar posibilitatile de evolutie a situatiei in functie de aceasta tendinta dominanta a relatiilor internationale sunt multiple. Pornita din sfera economiei si a tehnologiei, globalizarea are astazi ca imperativ imediat asigurarea impotriva armelor de distrugere in masa, �usor de produs si usor de ascuns�, asadar un obiectiv care tine de domeniul securitatii. Cea mai sigura aparare impotriva acestui pericol din sfera tehnologiei moderne in rapida dezvoltare si in larga difuzare este propagarea libertatii pe tot globul, asigurarea conditiilor pentru evolutia spre societati deschise si spre democratie in toate tarile ramase intr-un stadiu arhaic de dezvoltare, incompatibil cu imperativele lumii contemporane. Acesta e de altminteri continutul esential al mesajului mondial al politicii americane, in perfecta concordanta cu interesele multiple ale SUA. Puterea care a preluat initiativa globalizarii s-a angajat in efortul de a impune la scara mondiala conditia sine qua non a succesului politicii sale, triumful libertatii, si, in perspectiva, democratizarea universala. Acesta e astazi factorul de initiativa principal in raporturile internationale si aceasta e ideologia sa. Actiunile acestui factor istoric principal de initiativa in zilele noastre impart inevitabil globul in adepti si adversari ai politicii americane.
Adversarii globalizarii
In randul adversarilor principali ai acestui impuls istoric dominant se afla, fireste, Rusia - cu ceea ce a mai ramas din sistemul sau de popoare cucerite si de state vasale - si fundamentalismul islamic. Infranta in infruntarea cu Occidentul in cadrul Razboiului Rece, silita sa abandoneze vaste spatii din ceea ce constituise inainte de 1989 sistemul imperial sovietic si, odata cu acestea, si ideologia corespunzatoare, comunismul, Rusia oscileaza intre necesitatea adaptarii la noile realitati, implicit cooperarea cu invingatorii ei, in frunte cu Statele Unite ale Americii, si pornirile imperiale atavice, dorinta de a conserva ce i-a mai ramas din mostenirea Uniunii Sovietice si, in masura posibilului, de a recupera macar in parte pozitiile pierdute. Necesitatea stringenta a modernizarii si a asimilarii valorilor lumii contemporane impinge, asadar, Rusia pe calea apropierii de SUA; fazele de slabiciune reala sau presupusa a SUA - cel mai recent, criza irakiana - determina conducerea rusa sa se apropie de alti opozanti ai politicii americane, atat din Europa Occidentala, cat si din lumea islamica, in scopul slabirii presiunii externe si a miscarilor interne care tind spre democratizare. Prin potentialul si prin aspiratiile conducerii ei, Rusia ramane principala piedica in calea liberalizarii mondiale. �Russia first� - echivalentul formulei �Germany first�, care in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial indica tinta primordiala a strategiei americane - e un principiu director care se impune cu evidenta in situatia mondiala actuala.,br> Amenintata ea insasi de masa covarsitoare de populatie islamica pe care a cuprins-o de-a lungul secolelor in frontierele sale in continua expansiune, Rusia nu ezita sa sprijine fundamentalismul cu orientare antiamericana, ale carui actiuni spera sa-i fie benefice. Nu altul e rostul inzestrarii Iranului teocratic cu mijloacele tehnicii nucleare, piedica in calea eforturilor de denuclearizare militara a globului, desfasurate de SUA si de unii dintre aliatii ei.
A doua rezistenta in ordinea insemnatatii fata de globalizare vine din partea lumii islamice, mai exact din partea fundamentalismului islamic, �fundamental� ostil modernizarii si valorilor civilizatiei contemporane. Produs al unei lumi arhaice, oprita in evolutia ei in stadiul actual de invataturile Profetului, fundamentalismul a descoperit o arma eficace, terorismul, capabil sa administreze lumii civilizate lovituri grele, care pot deveni chiar nimicitoare, daca Islamul retardatar va intra in posesia mijloacelor de distrugere in masa; constatare care se aplica atat statelor cu capacitati tehnice puternice, cum e Iranul teocratic, cat si organizatiilor clandestine care dispun de resurse financiare insemnate si care pot sa-si procure arme de distrugere in masa mai putin sofisticate decat cele nucleare, nu insa si mai putin primejdioase. In randul statelor fundamentaliste, de data aceasta insa ale fundamentalismului comunist, se situeaza Coreea de Nord, care isi consolideaza capacitatea nucleara incipienta in scopuri militare sau, mai probabil, ca mijloc de santaj, pentru a-si asigura supravietuirea.
Aliat principal al Statelor Unite in vremea Razboiului Rece, in cadrul Aliantei Nord-Atlantice, Europa Occidentala e profund divizata in faza actuala a globalizarii. Tendinta ostila politicii americane s-a manifestat puternic in criza irakiana, in desfasurarea careia, neincheiata inca, Franta si Germania s-au distantat hotarat si deschis de initiativa SUA. Vechi resentimente colective, care isi au originea indepartata in deznodamantul celui de Al Doilea Razboi Mondial si care s-au accentuat pe masura afirmarii suprematiei americane, s-au exteriorizat puternic dupa interventia SUA in Irak, prolog al unei noi politici fata de lumea islamica. Intensitatea complexului antiamerican s-a vadit in hotararea conducatorilor celor doua state de a-si coordona politica cu adversarul traditional al Occidentului dupa Al Doilea Razboi Mondial, in care scop au intreprins un pelerinaj in Rusia, pentru a-l intalni pe actualul purtator al traditiei imperiale ruse. In filigranul acestei evolutii recente, produs al convergentei frustratiilor, se intrevede ideea lui Charles de Gaulle a �Europei de la Atlantic la Ural�, izvorata din reactia impotriva hegemoniei americane, tema reactualizata de Vladimir Putin, parinte al formulei �Marea Europa�. Optiunea franco-germana a separat Uniunea Europeana in doua curente de opinie, daca nu chiar tabere; mai grav inca, ea a dat nastere unei profunde ingrijorari in tarile Europei Rasaritene de curand eliberate de sub dominatia tiranica a URSS. Ceea ce s-a numit �axa Moscova-Berlin-Paris� a trezit suspiciuni profunde in randul acestor popoare si chiar mai adanci in randul celor care asteapta inca eliberarea de sub opresiunea imperiala rusa. Prin reactie, orientarea acestora spre SUA si spre aliatii puterii americane, Marea Britanie in primul rand, s-a consolidat. Fragila inca inainte de criza irakiana, unitatea europeana in curs de constituire a fost mult slabita de aceasta incercare. In sens invers, la capatul rasaritean al lumii eurasiatice, Japonia a devenit din principalul adversar al SUA, in timpul celei de a doua conflagratii mondiale, un aliat fidel, reazem al politicii americane in Oceanul Pacific.
�Nodul� Irak
Dupa destramarea URSS in 1991, infruntarea de civilizatii in Irak a evidentiat cel mai puternic tendintele majore ale relatiilor internationale la scara mondiala. Irakul s-a dovedit nodul in care s-au impletit firele celor mai insemnate tendinte ale politicii mondiale si actiunea fortelor care le propulseaza: SUA in plina infruntare cu fundamentalismul sau autocratia islamica; Islamul si diversele tendinte care se manifesta in cadrul acestui insemnat segment al lumii contemporane; Europa Occidentala sau unii membri de frunte ai ei in cautarea unei identitati proprii in raport cu puterea tutelara americana, greu suportata dupa ce functia ei protectoare fata de amenintarea sovietica si-a pierdut insemnatatea; Europa Centrala si Rasariteana, care simt inca puternic stigmatul dominatiei totalitare sovietice si isi orienteaza sperantele de securitate spre SUA si Tratatul Nord-Atlantic; Rusia, care pandeste conjuncturi favorabile sperantelor conducerii ei postcomuniste de a pastra si recupera cat mai mult din mostenirea imperiala destramata si care ramane suportul principal al rezistentei generale impotriva globalizarii libertatii; minusculul stat Israel, varf de lance al SUA in lumea islamica, dar si aliat incomod in diferite imprejurari, cu rol insemnat in evolutia situatiei din Orientul Apropiat si Mijlociu, teren de predilectie, in conditiile actuale, al infruntarii fortelor angajate activ sau pasiv in procesul globalizarii; marea necunoscuta care este China, a carei optiune finala intre autocratie, derivata din totalitarismul comunist si libertate, este imprevizibila, dar care, neindoielnic, va avea o influenta imensa in evolutia generala.
Acestea sunt piesele principale si din ce in ce mai strict interdependente ale caleidoscopului mondial in etapa actuala a globalizarii, piese care se vor grupa si regrupa in anii si deceniile urmatoare. Sigur e insa ca initiativa la scara mondiala apartine astazi si va apartine in viitorul previzibil Statelor Unite ale Americii, care isi desfasoara din ce in ce mai energic actiunea in numele libertatii universale. E o politica fara drum de intoarcere, deoarece, dupa cum s-a spus, Statele Unite nu au alta alegere decat intre a fi �sau Roma, sau Cartagina�.
(Subtitlurile apartin redactiei)
