De același autor
Moștenirea Băsescu conține multe lucruri bune, vreo două chiar fundamentale pentru România. Ar fi o prostie să o distrugem. Dar dacă poporul vrea așa, așa se va întâmpla.
Spuneam săptămâna trecută că linia de clivaj pro sau contra Băsescu din politica noastră devine, pe măsură ce se apropie plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, o diferență de atitudine față de moștenirea Băsescu. Pe de o parte, tabăra anti-Băsescu l-a produs pe V.V. Ponta, ca o expresie clară a atitudinii lor față de ceea ce a însemnat Traian Băsescu. Spuneam că apariția lui Ponta este un efect târziu la Băsescu, este produsul credințelor despre Băsescu care animă tabăra adversarilor săi. Tocmai de aceea, campania lui V.V. Ponta va fi despre Băsescu – el însuși are sens doar în pandant cu Traian Băsescu, altfel pur și simplu nu există. Tabăra anti-Băsescu este liniștită și motivată înaintea prezidențialelor.
Cei care, până de curând, erau pro-Băsescu sunt, însă, în derută. Oamenii care cred că ceea ce a făcut bine Traian Băsescu (stat de drept, orientare proatlantistă și proeuropeană, reforme economice etc.) trebuie păstrat, continuat și consolidat trec prin momente de confuzie. Traian Băsescu însuși complică lucrurile, dând susținere unei variante care irită aproape pe toată lumea. S-a ajuns, astfel, la momentul la care Traian Băsescu din 2014 pare multora dintre electorii săi consecvenți mai puțin „băsist“ decât era în 2004, 2007, 2009 și chiar 2012 – ca să punctez anii marilor sale cruciade electorale. În vreme ce PMP își asumă rolul de moștenitor iubitor al lui Traian Băsescu cu atâta patimă, ACL pur și simplu nu știe cum să valorifice moștenirea Băsescu, așa că a decis, prostește, că e mai bine să se distanțeze de ea. Candidatura lui Klaus Iohannis este, între altele, expresia acestei stângace distanțări. Am mai spus-o și cu alt prilej, Cătălin Predoiu ar fi fost mult mai potrivit pentru această cursă electorală, chiar dacă Klaus Iohannis, la momentul pozei din august, stătea mai bine în sondaje. PMP zice că ACL ar vrea electoratul lui Traian Băsescu, dar fără să spună că asumă moștenirea acestuia, și are ceva dreptate. ACL spune că PMP a rămas blocat în moștenirea Băsescu, căreia nu-i vede și aspectele negative, cele care ar trebui abandonate și nicidecum preluate. Și ei au ceva dreptate.
Candidatura independentă a colegei noastre Monica Macovei, percepută de toată lumea ca fiind partenera lui Traian Băsescu în consolidarea statului de drept, îi încurcă și mai mult pe electori. Este evident că între Monica Macovei și Elena Udrea există incompatibilități profunde. Sunt atât de diferite aceste două doamne, încât e uimitor să vezi că le unește tema principală a campaniei - dintre toți candidații, ele susțin cel mai puternic tema statului de drept. Diferența este de nuanță. Elena Udrea susține statul de drept pentru că l-a susținut și Traian Băsescu, Monica Macovei susține statul de drept pentru că asta este ceea ce face de aproape 20 de ani, mai întâi în societatea civilă, apoi cu mijloace administrative și, de câțiva ani buni, cu instrumentar politic. Dar cine mai poate percepe nuanțe într-o Românie în care toți avem ochii tumefiați de loviturile de măciucă pe care le primim zilnic prin televizor? Susținătorii neîmpăcați ai statului de drept, cei pe care i-am numit cu simpatie la un moment dat „secta DNA“, iar V.V. Ponta, cu educația lui precară, crezând că termenul „sectă“ e peiorativ, a preluat triumfător-prostește („sectă, hă-hă-hă, Cotoi le zice așa, nu eu...“), știu că spiritul băsist este la Monica Macovei, chiar dacă opțiunea „testamentară“ a lui Traian Băsescu este Elena Udrea. Dacă la Elena Udrea poate opera un transfer de simpatie de la Traian Băsescu, la Monica Macovei operează un transfer de motivație. Oamenii care l-au susținut pe Traian Băsescu pentru că li s-a părut simpatic vor merge mai degrabă cu Elena Udrea. Cei care l-au susținut pe Traian Băsescu pentru că a promovat o anumită agendă pentru România (inclusiv consolidarea statului de drept) vor merge mai degrabă cu Monica Macovei. Talentul politic unic al lui Traian Băsescu a reușit să-i adune și pe unii, și pe alții la urne astfel încât suma lor să dea mereu un rezultat câștigător. Acum, drumul celor care îl plac pe Traian Băsescu se desparte de drumul celor cărora le-a plăcut proiectul lui Traian Băsescu. Primii au mizat pe om și acum îi susțin voința. Ceilalți au mizat pe proiect și acum caută printre ofertele electorale să vadă cine duce mai departe proiectul. Într-o privință cel puțin, o găsesc pe Monica Macovei.
Moștenirea Băsescu este, sunt convins, cu mult mai complexă decât am putea-o noi evalua astăzi. Aspecte ale ei, pe care nu le bănuim astăzi, se vor revela, în bine sau în rău, în anii ce vor urma. De aceea, le este mai ușor celor care o vor dispărută brutal și total decât celor care vor să o asume, despărțind pe cât sunt ei în stare „pasivul“ de „activ“. Moștenirea Băsescu conține multe lucruri bune, vreo două chiar fundamentale pentru România. Ar fi o prostie să o distrugem. Dar dacă poporul vrea așa, așa se va întâmpla. Cum ziceam săptămâna trecută, poporul e suveran, printre altele, și pentru că nu răspunde în fața nimănui pentru prostiile pe care, adesea, le comite. Să vedem ce va spune în noiembrie. //
