De același autor
Un scandal neplăcut se acoperă cel mai bine cu unul plăcut, după cum ştie orice propagandist care-şi merită fărâmiţa. Incolţit din toate direcţiile, ba pe cultură pariziană, ba pe Schengen, guvernul Ponta şi-a ȋndreptat din nou atenţia către un hobby al său mai vechi: achiziţiile publice. Şi pentru că tocmai s-a trecut un hop cu noua lege a PPP, creându-se un cadru care evită atent transparenţa şi competiţia, deci va duce ȋn directă coliziune cu Comisia UE, hai să ne ocupăm acum şi de Consiliul Naţional al Soluţionării Contestaţiilor (CNSC).
Anume, să-l desfiinţăm naibii, după cum a anunţat dna ministru Pivniceru (vezi aici) pe o ultimă zvârcolire a mandatului său altfel cam nereuşit, ȋn sensul că nu a livrat ce se aştepta de la dânsa de către cei care o numiseră. De altfel nu face decât să reia o idee din ianuarie a premierului Ponta (vezi aici), de unde se vede că există ȋntr-adevăr un pattern – nu i-aş zice plan, e cam mult dat fiind nivelul – care vine din instinct de acţiune in grup bine antrenat, că argumente concrete de policy n-am văzut.
Cum ziceau in serialul Twin Peaks, it is happening again: ideile proaste nu mor. Nu putem decât să reluăm şi noi replica bazată pe cifre şi fapte de acum două luni, ȋn care arătam că CNSC merge de fapt bine, nu ȋntârzie licitaţiile şi descarcă substanţial sistemul de justiţie – adică ȋşi face treaba pentru care a fost creat (prin urmare, ca şi ȋn cazul ICR, la coş cu el). O simplă analiză a OUG 34/2006 şi o privire pe raportul de activitate al CNSC arată nu doar că guvernul a picat peste o falsă problemă, dar că realitatea este exact pe dos: CNSC apare ca o instituţie utilă care descarcă justiţia comercială şi accelerează atribuirea de contracte ȋn urma licitaţiilor. Mai precis:
1. Termenul în care CNSC are obligaţia de a da o soluție e de 20 de zile, termen ȋn general respectat.
2. În 98% din cazuri decizia CNSC a rămas definitivă, chiar dacă există oricum și calea instanței pentru cei nemulțumiți.
3. În 2011, CNSC a analizat cam 6300 de contestații (licitații pe contracte de sume mari) şi a dat 6000 de decizii. În total, CNSC a rezolvat cam 36000 de cazuri de la înființare ȋn 2007 până la finele lui 2011.
4. Deciziile CNSC au fost cca 30% de admitere a contestației, 70% de respingere. În numai 6% din cazurile contestate la CNSC, CNSC a dispus reluarea licitației de la capăt, în cele mai multe cazuri în care admite contestația CNSC dispune alte măsuri de remediere.
5. Numai 12% din decizii au fost mai departe contestate în instanță, iar din cele 12%, sub 10% (adică sub 2% din TOATE licitațiile contestate vreodată undeva) instanța a decis altfel decât CNSC.
Pe scurt, CNSC pare un sistem care dă rezultatele scontate: e o cale administrativă mult mai rapidă decât mersul direct în instanță; degrevează instanțele de 90% din contestațiile la licitații; rezolvă 90% din contestații în 20 de zile; soluțiile sunt acceptate drept corecte în 98% din cazuri, fie de părțile implicate care nu mai merg după aceea în instanță, fie de instanță. Vezi detalii aici.
Dacă vrem să înțelegem de ce se întârzie licitațiile, ar trebui să analizăm de ce sunt ele contestate, nu să găsim mecanisme să blocăm căile de contestare eficientă. Evident că în cele 30% din cazuri în care cel care a contestat a avut dreptate trebuie luate măsuri de remediere, care durează cât vrea autoritatea contractantă să tărăgăneze.
Şi totuşi, dacă nu e din cauza CNSC, de ce se ȋntârzie atunci proiectele de infrastructură publică? Cauzele reale sunt complicate: ExpertForum a publicat un raport ce vă oferă o ilustrare a adevăratelor probleme cu care se confruntă investiţiile publice ȋn România, pe cazul strategiei de drumuri expres, recent scoasă de la naftalină de noul guvern. In plus, găsiţi ȋn raport şi o discuţie a modului greşit in care a fost ȋnţeleasă ȋn România ideea de parteneriat public-privat (PPP) in noua lege promovata de Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine, ce riscă sa repete erori din trecut.
