De același autor
Concret, am întrebat:
1. Cine poate sesiza BEC despre fraude la referendum (la limită putând cere anularea acestuia), deoarece s-a preluat otova termenul de “competitori electorali” din celelalte legi ale votării, unde are sens – doar că în cazul acestui referendum nu e clar cine ar fi aceştia.
2. In lipsa sistemului electronic de prevenire a votului multiplu (tabletele, intenţionat lăsate afară din ordonanţă), cum poate verifica un cetăţean care nu participă la vot dacă nu cumva a fost totuşi iscălit în lista electorală, deci luat în calcul pentru pragul de prezenţă?
BEC, sub semnătura preşedintelui, judecător Marius Ionel Ionescu de la ICCJ, ne dă următoarele răspunsuri, oarecum la mişto. Aici le rezum; hârtia o aveţi integral la acest link.
1. Nu ştim să vă spunem acum ce regulă se aplică. Vom vedea ce cazuri concrete apar şi judecăm direct pe ele, că altfel “ne antepronunţăm”.
2. Citiţi şi voi legea, la articolul cutare. O citim iar articolul cutare zice aşa: “la sesizarea persoanelor interesate (care sunt? vezi întrebarea 1), făcută în cel mult 15 zile de la data constatării valabilităţii referendumului naţional şi însoţită de probele pe care se întemeiază”, AEP va sesiza, etc.
Probleme:
- E jenant că un judecător ICCJ ajunge să apeleze la abureala ieftină cu “antepronunţarea” doar ca să scape de noi. Studenţii la Drept în anul I s-au băgat deja sub masă de ruşine. Antepronunţare ar fi pe un caz individual; noi întrebam care e regula jocului electoral în general. Evident ea trebuie cunoscută dinainte, tocmai ca să ştim cine are dreptul să sesiseze acele cazuri individuale şi cine nu. Nu e mai puţin adevărat că preşedintele BEC este pus la rândul lui în situaţia jenantă de a nu avea ce să răspundă, de o lege a referendumului proastă, cu găuri, pentru care răspunderea ultimă o poartă Parlamentul şi Guvernul (după cum vă explicam aici). El nu poate adăuga la o lege proastă, deci pe undeva ce a răspuns e corect: stăm şi noi aicea la BEC cu morcovul şi sperăm să nu apară mari probleme, iar dacă apar, o să vedem atunci cum improvizăm ceva.
- Pe bune? Ca să văd dacă m-a votat cineva pe liste fără să ştiu, eu trebuie să strâng dovezi (cum?) şi să le duc la AEP în 15 zile, adică după ce toată tărăşenia deja s-a încheiat, iar atunci ei vor face sesizare la procuratură, iar apoi în cursul investigaţiei poate ajung şi eu să văd lista? Mi se pare mie sau cineva ne-a pus să ne învârtim în cerc aici?
In fine, poate cea mai importantă inovaţie a ordonanţei referendumului de acum două săptămâni e asta: la fel ca în cazul chestiunii “competitorilor electorali”, cineva a băgat fără creier în ea, copy paste, prevederi ale legilor de vot generale acolo unde e vorba de numărul de participanţi. Mai precis, expresia “numărul participanţilor trebuie să fie EGAL cu suma voturilor Da, Nu şi nule” a devenit “numărul participanţilor trebuie să fie MAI MARE SAU EGAL cu suma voturilor Da, Nu şi nule”.
Cu alte cuvinte, putem avea situaţii când într-o secţie vor fi în urne 500 de buletine (cu tot cu cele nule), dar pe listă apar ca votaţi 550 de persoane. Caz în care participarea se consideră 550, ceea ce evident ajută la atingerea pragului de prezenţă.
Cum e posibil? Păi cică s-a constatat în alegerile de până acum că în unele secţii apare uneori câte un cetăţean mai ţăcănit care vine, semnează şi pleacă acasă cu buletinul de vot în buzunar, amintire. Aşa că legiutorii s-au gândit să prevadă în lege şi această posibilitate, ca să se potrivească numărătoarea finală pe liste şi pe buletine. Cu alte cuvinte, pe graficul de mai jos, s-a dat voie ca B>A; până cum trebuiau să fie egale. Adica b1 poate să fie zero, dar poate să fie şi mare. Oricât de mare. Asta evident ajută pentru pragul de participare de 30%.
Aceste cazuri izolate de tip (b1) sunt irelevante în alegeri locale, parlamentare, etc, unde importantă e distribuţia pe partide a voturilor valabil exprimate iar rata de participare nu contează. Dar in acest referendum miza crucială este chiar rata de participare, pe care aceste “cazuri izolate” o sporesc artificial. Iar aşa stând lucrurile, e foarte posibil ca ce a fost până acum “caz izolat” să devină deliberat răspândit.
Pentru fraudă electorală nu mai e nevoie să completezi buletine de vot în fals şi să le bagi în urne, ceea ce e mai vizibil şi riscant; urnele rămân neatinse, păzite de jandarmi. E suficient să completezi în fals semnaturi pe listele de vot (inclusiv cele suplimentare) şi să mătrăşeşti un număr egal de buletine albe din teanc. Ai două zile şi o noapte la dispoziţie pentru asta. Vă miraţi că sunt atâţia preşedinţi de secţii care refuză jobul zilele astea – şi anume cu precădere în judeţe ca Teleorman (vezi aici)?
Având în vedere şi ce ne-a confirmat BEC mai sus, anume că nu (prea) se ştie cine are voie să reclame, că cetăţenii nu (prea) au acces la liste ca să vadă dacă nu cumva i-a votat altcineva, şi în lipsa banalului sistem electronic de verificare a CNP în timp real, mie mi se pare că terenul e bine pregătit cu ambiguităţi pentru un scrutin din ăla vintage, marca Cosmâncă, prin oraşele dar mai ales satele ţării.
Articol publicat si pe contributors.ro
