De același autor
De exemplu, s-a stabilit deja ca Gingis Han nu doar a cucerit uriasul sau imperiu, dar l-a si populat: 8% din barbatii de azi de pe acest vast teritoriu (adica 0,5% din populatia masculina a planetei) poarta cromozomul Y al marelui han. In coltul celalalt de lume, unul din 12 barbati irlandezi ar putea fi urmasul regelui Niall, un erou de legenda din secolul al V-lea, asta fiind prima dovada ca personajul din balade chiar a existat. Extinderea studiului va dezgropa fara indoiala lucruri si mai surprinzatoare. Ce vertij centripet ne cuprinde, ce calda intimitate sa stii ca peste granite si etnii suntem de fapt cu totii cumetri, copii ai mamei primordiale Eva, fugita de la domiciliu din zona Etiopiei acum aproximativ 60.000 de ani, probabil in urma unui banal episod de violenta domestica, dand astfel startul marii calatorii a umanitatii.
Aflu cu satifactie ca multi compatrioti celebri s-au inscris deja pentru analize, unul fiind chiar presedintele Basescu iar altul eternul sau nemesis, Cristian Tudor Popescu. Ei, acuma sa vezi dilema, daca le gasesc increngatura comuna! Si ganditi-va cu ce emotie asteapta rezultatele Adrian Severin, sa vada daca se confirma teoria sa ca presedintele e daunator fiindca e alogen, ruda cu Gingis Han. Propunerea mea ar fi sa facem un pas mai departe si sa-i colindam putin cu eprubeta pe Corneliu Vadim Tudor, pe Csapo Jozsef, pe multi alti domni si doamne, cu ocazia zilei festive de 15 martie. Dupa cum se poarta toti zilele astea, n-as fi deloc surprins sa-i aflam neamuri, cu radacini in spita homo agitans, separati de accidente istorice nu cu mult timp in urma. Pentru ca prea seamana exprimarile lor patetic-deplasate, de te umfla rasul daca n-ar fi de-adevaratelea (“eliberarea din sclavie si jug etc.”, chestie care si in secolul XIX suna strident, daramite acum). Sau sa gasim in genele lui Verestóy Atilla cromozomul Y de Bacau, un compus chimic solid, lemnos, rezistent la intemperii si care se adapteaza bine prin mutatii rapide la orice mediu etnic sau ideologic.
Doua surprize traite de curand in fata televizorului mi-au intarit convingerea ca fondul nostru comun este mult mai tare decat diferentele superficiale, date de circumstante intamplatoare. Prima, cand am zarit in prezidiul Camerei Deputatilor, ca secretar de sedinta, cred, pe un deputat PRM-ist care mi-a fost coleg de armata si prima facultate, pierdut de mult din vedere: genul acela smecher si manipulativ, foarte inteligent social, dar perfect amoral, trisor cu gura bogata, care se strecoara abil pe sub toate barierele unei societati meritocratice, un tip uman care il defineste pe bucurestean in tot ce are el mai rau. Nu pare schimbat, in afara de faptul ca e de doua ori mai rotund. Ca e tatar, si nu din Bucuresti, nu arata decat ce lipsite de continut sunt aceste clisee etno-regionale.
Copie leita cu primul, am vazut recent un alt Mitica, de data asta din UDMR, sef de agentie guvernamentala pentru tineret, cu ochi vioi si aer de afacerist prosper, care inteleg ca si-a adus amanta consiliera si gaseste asta perfect normal. Pe pagina de Internet a acestei institutii cu rang de secretariat de stat, singurul text inteligibil este anuntul ca, in parteneriat cu o firma de modelling, se recruteaza baieti, fete si copii pentru diverse concursuri de miss (mister, Lolita etc.) pe mapamond, unde tinerii sunt incurajati sa mearga ca demni ambasadori ai tarii lor. Timp de un ceas, pestele-sef n-a putut fi scos din limba lui activistica de 50 de cuvinte. A emis insa ceea ce mie mi se pare perla aberatiei politruce, cu lustru europenesc, a anilor 2000: intrebat cu ce se ocupa mai exact institutia lui, a raspuns ca are in pregatire un pachet de legi pentru tineret. Mai precis, piesa de rezistenta va fi legea-cadru, care va defini ce inseamna sa fii tanar azi in Romania, cu criterii precise.
Buna treaba, pe chestia asta merita sa le platesti baietilor salarii publice. Cam astea ar fi deci modelele de comportament ale noii generatii de politicieni, care incearca sa se afirme, dar nu sunt lasati sa-si dea adevarata masura, ba de ghiujii batrani din partide, ba de centralismul nesanatos al Bucurestiului. Si cam asa arata pe dinauntru super-patriotii de parada, care se alimenteaza unul pe altul cu subiecte si chemari din bucium la demonstratie. Unii vor Romania Mare, s-o conduca oameni ca Bolcas, Mitica Dragomir, Irina Loghin sau, de ce nu, cu putin efort, Vanghelie. Altii vor o mica republica in munti, ca au probleme cu taxele vamale pe cherestea, ca l-au arestat jandarii romani pe luptatorul pentru libertate Csibi Istvan, mare cotizant la bugetul personal al notabilitatilor locale, si pentru ca dublele subventii culturale, de la Bucuresti si Budapesta, sunt baza unor profitabile afaceri in zona la care ai acces doar cu functie politica. De fapt, ii uneste pe toti gena puternica de mascul alfa care vaneaza o afacere, un rang, un mic clan peste care sa fie numai ei imparati. Asta e ADN-ul nostru comun, gena zbuciumata de Ulan Bator si Dambovita deopotriva, mostenita de la mama Eva. Caci, vorba lui Schiller, pe care l-au bagat in imnul UE fara sa-i plateasca drept de autor: toti pe lume frati noi suntem, unde vii usoara-n zbor…