De același autor
Lăudătorii lui Ponta şi independenţii de catifea împing din greu la deal subiecte minore, precum deszăpezirea, abilităţile de PR ale premierului şi frământările din PNL, unde galacticii Crin&Becali au dispute cu verticalii Chiliman&Moliceanu.
Remus Cernea dirijează corul mut al ecologiştilor într- un playback vizibil de la o poştă, ca al lui Beyonce la învestirea lui Obama, mimând în genunchi dizidenţa cu voie de la jupân, de unde anul trecut făceau clăbuci în fântână la Universitate contra Roşia Montană şi gazelor de şist.
Până şi memsahib Daciana, pe vremuri gazdă de soirees anti-fracking, a pus batista pe ţambal de când consortul s-a sucit cu 1800 şi visează cu ochi umezi la deliciile mineritului cu cianură şi forajului orizontal. Imi amintesc cel puţin vreo cinci editoriale mai an în care erai făcut corupt sau trădător de ţară dacă deschideai gura pe aşa ceva. Acu’ însă văd că e ok, s-a liniştit şi societatea civilă-POSDRU, şi editorialimea, şi Radio Guerilla şi primarul de Bârlad. Că aşa e românul, principial.
De ce toată agitaţia asta pe fleacuri? Păi, ca să nu se observe că guvernul Impecabilului va înregistra săptămâna asta două eşecuri majore – dar ştiţi cum? big time; think big, cum ne propunea în campanie dl. Cernea – ce trebuie acoperite cu muzică de fond. Vom avea cel mai negativ raport MCV din ultima vreme, reflectând nu atât un regres al justiţiei ca sistem, ci mai curând reaua voinţă a puterii actuale, sabotând independenţa magistraţilor.
Ce vreţi mai clar: manevre dirijate politic pentru a decredibiliza şi divide CSM, care nu prea mai răspundea la telefoane? Pantomima d-nei Pivniceru cu numirile la parchete? Căi de a ocoli ANI create în Parlament? Tupeu şi agresivitate la Zgonea şi Nicolicea, care bagă pumnul în gura oricui mârâie la noul statut al parlamentarilor, deşi mânăreala e limpede: doar „hotărârea de aprobare” a cererii de reţinere a unui parlamentar se mai trimite de la comisie la plen; dacă e respingere, nu se mai trimite?
Al doilea eşec major e corigenţa guvernului la FMI, că aşa se citeşte „extinderea acordului în vigoare”: au venit profii la examen, ne-au picat şi ne-au mai dat două luni până la sesiunea de restanţe, să facem temele şi să ne mai prezentăm o dată. Până atunci, aleluia bani. Ştiu că e inoportun să mânjim acum frumuseţe de PR, dar pe criterii obiective, măsurabile, asta e situaţia: Ponta o fi mai bun de gură şi baschet decât Boc (în orice încarnare, 1, 2 sau 3) dar e sub el ca performanţă de guvernare, fiindcă atare fiasco n-am mai avut de două acorduri cu FMI încoace, deşi atunci erau vremuri mai grele. După ce criterii, altele decât subiectivitatea veninoasă a unora, e mai bun Chiţoiu decât hulitul Ialomiţianu (ceea ce nu-i vreo laudă pentru ultimul)?
Şi cu ce aplomb ni se explica în decembrie că proiectul de buget e secret ca să nu se compromită poziţia de negociere cu FMI şi UE, unde vom obţine tot felul de înlesniri: relaxare fiscală (TVA pe alimente), măriri de lefuri, etc. Şi ce Powerpoint frumos cu „bugetul cetăţeanului” au prezentat apoi, cu zero conţinut dar multe pătrăţele colorate, spre extazul unora mai emoţionali. Ei bine, nu doar că nu s-a eliberat ultima tranşă, dar nici vorbă de acord nou până la toamnă, iar asta doar dacă se face restructurare şi privatizare în companiile de stat.
Până atunci, guvernul n-are bani, ci doar buline Powerpoint, iar dacă relaţia cu FMI îngheaţă, nici alte surse de împrumut. La cât de credibili şi conectaţi sunt premierul şi Şova la Europa şi mediul internaţional de afaceri, spre deosebire de cel naţional literaranalitic ce le trimite bezele, şansele de a umple golul cu investiţii private sau PPP e neglijabilă.
