De același autor
Deci este oficial: acum poti sa tragi la scafarlie în legitima aparare. Atatia ani ne-am uitat cu jind la filmele occidentale, pana cand am ajuns sa stim mai bine sistemul american de justitie (jurati, avocati care fac show, legisti care depun marturie pe unde a intrat glontul) decat pe al nostru. De cand cu noul Cod Penal însa, iata ca învatam si noi ce e aia legitima aparare si ce arma e bine sa aiba omul în casa: de cerb sau de pasaret, cu gaze sau cu laser etc. La timp, as zice, pentru ca presei îi crapa buza dupa asemenea subiect. 
Nu cred ca l-a ratat cineva, ca dovada ca povestea a ajuns chiar si la mine, la departare de tara. Dar o recapitulare la rece nu strica: o familie înstarita din Primaverii se trezeste în toiul noptii cu un borfas în casa, venit la ciugulit maruntisuri. Doamna striga, domnul se agita, hotul se panicheaza si da sa fuga de la etaj, dar cade prost si se loveste la picior. Între timp domnul are vreme sa dea telefon la politie, dupa care ia arma de vanatoare, o încarca probabil (legea zice ca trebuie sa o tii în dulap fara cartus) si, înca înspaimantat, alearga dupa sontorog, îl ajunge cand acesta se aburca peste balustrada, vrea sa-l loveasca cu arma, dar ea se descarca fatalmente în capul infractorului. Legitima aparare pe motiv de sperietura, unu la zero pentru baietii buni.
Ca o paranteza, aici se vad avantajele instructiei temeinice: un fraier ca mine ar fi luat pusca de teava ca sa-l paleasca pe fugar cu patul armei, e mai în firea lucrurilor, plus ca am vazut cu totii scena în westernuri ca model de best-practice, si s-ar fi împuscat singur cu una din descarcarile astea accidentale, devenind astfel o noua victima a televiziunii de proasta calitate. Apropo, într-un an întreg de armata, desi eram o companie întreaga de soldati TR, adica o adunatura de copii iresponsabili care-si scapau pustile pe jos la tot pasul, n-am vazut niciodata arma sa traga singura. Doar o data s-a scris asta în hartii, ca sa nu iasa scandal si sa piarda comandantul promovarea, desi toti din unitate stiam adevarul: niste colegi s-au îmbatat în corpul de garda si au tras ca sa vada cum ricoseaza gloantele. De beti nici nu si-au dat seama ca erau cartuse fara glont, de manevra, doar au parlit nitel tavanul, cum fac la mine pe scara copiii cu lumanarea. În schimb, pustile de mii de dolari ale elitei romanesti au parca duhul lui Aladin în ele, trag singure în inamic, sau în partile moi ale proprietarului cand le reazema de pom, e ceva în neregula aici, Doamne fereste de cine stie ce victime ilustre.
Ma rog. Ce voiam sa spun este ca de acum, dupa legea romaneasca, devine mult mai grav sa împusti un urs decat un om. Tragi cu alice în aurolacii din holul blocului (proprietate privata) si iesi cumva pe legitima aparare, te-au surprins, aratau ca naiba si se comportau agresiv s.a.m.d. Numai satenii din catunul prahovean Slon n-au nici o scapare, desi se lupta cu ursul prin batatura de vreo treizeci de ani, de cand s-a apucat Ceausescu sa repopuleze muntii patriei, ca un ticnit ce era, cu de trei ori mai multe exemplare decat era normal. Boierimea rosie trebuia sa vaneze, atunci ca si azi, eventual împreuna cu pretinii de peste hotare, ce conteaza ca fiarele cresteau cu carne de iobag. Unii si-au abandonat casele si au plecat în bejenie, dar nimeni n-avea voie sa se planga, stiu asta pentru ca eram studenti chiulangii si mergeam des pe munte în anii ‘80. Amenda pentru doborare de urs fara aprobare era cam 70.000 lei, pretul unei Dacii. Între timp fapta a ajuns penala, deci faci închisoare daca te pomenesti cu namila de o jumatate de tona, numai ghiare si colti, pe prispa casei si reusesti cumva printr-o minune s-o rapui. Si nu ai doar politia pe cap, ci si pe ecologisti. E drept ca acum e voie sa se vorbeasca, iar presa transmite din cand în cand live aceste delicate interactiuni om-natura prin tomberoanele Brasovului. Oricum, daca vedeti un urs si un copil de tigan scurmand noaptea în lada de gunoi din curte, împuscati copilul, nu ursul, ca scapati mai ieftin. Poate sunt eu mai putin receptiv la modernitate, dar undeva pe-aici s-a pierdut busola morala.
Sa nu ma întelegeti gresit. Primo, n-am nimic cu ursii care stau frumos la ei în padure, desi nu stiu ce mare dezastru daca i-am rari nitel. Aici în Vest singurii ramasi sunt pe ecusoane si sticle de bere, si vad ca aerul e curat si florile se polenizeaza în continuare fara probleme. O fi buna biodiversitatea, dar la tine acasa si pe riscul tau, nu al unora care o duc de azi pe maine. Poate trimitem cativa ursi sa se integreze aici prin boschetii de la marginea Bruxellesului, sa se mai ia si functionarii europeni de la DG Mediu la tranta cu ei seara pe peluzele personale. Doi, n-am nici o simpatie pentru hotul care a sfarsit-o prost. Departe de mine litania stangist-lacrimogena ca tipul, recidivist, ar fi o victima a societatii, ca fura sa aiba ce manca, sau alte asemenea. Oamenii raspund pentru ce fac, iar hotia e la fel de rea la baza societatii cum e si la varf. Însa nu pot sa nu observ ca în Occident toata social-democratia ar fi fost pana acum în fierbere dupa un asemenea episod, cu tot cu presa conexa, într-o teribila dilema de drepturile omului. La noi, liniste. Seniorii stangii s-au baricadat în vile cu ambrazuri si îsi lustruiesc armele de colectie, iar prietenii lor de idei (ma rog, vine vorba) si afaceri din showbiz dau declaratii prin ziare ca iote al dracului, bine i-a facut. Parca vad ca tot societatea civila liberala, însamantata de Soros si înjurata echidistant si de Iliescu-Nastase, si de liderii de opinie elitisto-balcanici mai recenti, o sa tie partea saracimii cand o fi cazul.
Rau de tara în care statul pierde monopolul violentei si fiecare se apara cum poate, mai ales daca aia e Romania. Nu de alta, dar multe chermeze de mahala o sa se termine prost, fiindca cine a vazut una stie ca pe la doua-trei noaptea toti au o privire tulbure cu aer de legitima aparare. Cand aterizezi la Bucuresti dupa o absenta mai lunga, un sfert din barbati pe strada îti pare ca au uitatura de borfasi. Însa daca ne hotaram pentru solutia pusca, sa-mi spuneti si mie ca sa-mi aduc una. În spatele blocului meu stau niste indivizi antisociali care dau mereu muzica tare noaptea. Ma gandesc sa-i enervez la un moment dat aruncand în ei cu oua, iar cand or veni sa ma bata, ceea ce n-am nici o îndoiala ca vor face, îi ambuschez cu bazooka la iesirea din lift, care va sa zica pe proprietatea mea, ca în Pulp Fiction, caz perfect de autoaparare. Cand i-o întoarce politia cu fata în sus si le-o vedea figurile, o sa-mi dea si recompensa.
Bruxelles, octombrie 2005
