De același autor
Câţi dintre dv cred că barosanii din fotbal ȋn care tocmai şi-a rupt justiţia română zilele astea dinţii, au câştigat bani din alte părţi şi i-au adus ȋn fotbal aşa, din patriotism, sau măcar pentru filantropie şi onoare, după cum sună explicaţiile oficiale ale lui Copos? Câţi dintre dv cred că tipii ăştia, pe care ȋi vedeţi la TV cum rup trei pixuri până reuşesc se iscălească o hârtie, au avut cine ştie ce scheme complicate, nemaivăzute de sifonat bani din prăpăditele lor de cluburi sau cu prăpăditele lor de terenuri? Mda, aşa mă gândeam şi eu…
Nu vă uitaţi că l-au băgat la răcoare pe bufonul Gigi şi ȋncă doi expiraţi care sunt pe linie politică moartă. Intersecţia astrelor a făcut ca ȋn complet să fie majoritari nişte magistraţi ok – adică exact invers decât s-a ȋntâmplat ȋn celălalt şi aşa cum nu veţi mai vedea ȋn lunile şi anii care vor urma. Aşa cum cea mai lungă zi a anului e ȋn iunie, dar cea mai caldă lună este august, tot aşa şi justiţia funcţionează cu oarece inerţie: succesele de azi sunt rezultatul muncii acerbe din ultimii ani a minorităţii reformiste; iar non-rezultatele din viitor vor fi efectul reculului din 2013. Pe scurt, ieri aţi văzut ultima mare condamnare din epoca ȋncheiată; şi prima mare achitare din vremurile cele noi.
Or, dacă nici de haiducii ăştia de doi bani din fotbal nu am putut scăpa, e clar. Câţi dintre dv mai cred ȋn asigurările care ni se dădeau de binevoitori mai an, cum că reformele ȋn justiţie au atins masa critică, de acum sistemul trebuie lăsat ȋn pace să continue procesul singur? Că nu mai contează oamenii, ci instituţiile, că nu stă anti-corupţia ȋn persoana lui Morar, nici nu mai e nevoie de sprijin politic, monitorizare pe CSM şi promovări la curţi, scandal internaţional cu MCV şi restul? Unde sunt teoreticienii instituţionalizării reformelor sub USL, s-au ascuns acum sub masa critică, pe care dansează Becali din buric?
Dacă nici ȋn fotbal nu s-a reuşit condamnarea marii corupţii, cu această generaţie de tipi mai curând primitivi, lucrând la vedere, ca maneliştii, pe ȋncuscreli şi cu sacoşe de bani, plătind lefurile jucătorilor ani la rând pe contract de sponsorizare (!), ce şanse credeţi că mai sunt să se atingă cineva de zone totuşi elevate, acolo unde mafia română a trecut şi ea cel puţin la nivelul de complexitate 2.0, că or mai fi ȋnvăţat ei ȋn Italia şi altceva decât cum se leagă cravata cu nod cât pumnul?
In fond, mizeria de non-decizie a ICCJ pe cazul cu fotbalul (excepţie făcând opinia separată a judecătoarei Lefterache) destinată să ȋngroape acest proces sub ani de amânări şi confuzie, nici nu avea nevoie de indicaţiile preţioase de partid şi de stat ale premierului (“n-aş fi fericit să-l văd pe Gică Popescu la ȋnchisoare”). De când au ȋnceput luna trecută reevaluările procurorilor ȋn urma semnării marelui armistiţiu politic naţional, tot omul care nu-i complet bătut ȋn cap a priceput singur mersul lucrurilor şi s-a adaptat.
Viorel Hrebenciuc are dreptate să se ȋntrebe azi, ȋn numele vechii gărzi de politicieni: dacă tot s-a ajuns aici, pentru ce era nevoie de atâta timp pierdut şi tămbălău? Pentru ce bileţelul roz dat ȋn public ȋn 2006, cu “Traiane, dacă ai ocazia…”, când ce s-a petrecut acum, adică ȋmpărţirea procurorilor pe coterii, se putea face ȋn linişte ȋncă de atunci, fără să pierdem şapte-opt ani degeaba, cu atâtea victime colaterale, şi să ajungem de râsul Europei. Poate cine ştie, aveam şi grad de absorbţie a fondurilor UE de 25% ȋn loc de 15%.
Dacă l-aţi fi ascultat pe marele Hrebe, Patriciu n-ar mai fi azi executat silit; nici clanul Becali nu şi-ar mai fi risipit inutil energia şi banii cu avocaţii, ȋn loc să cotizeze unde trebuie; nici Năstase n-ar mai fi plătit cu opt luni de puşcărie ȋn numele tuturor, ca un mucenic ce este. Iar reţeaua Voicu n-ar fi fost destrămată, doar ca să ne chinuim acum să ȋncropim alta. Vorba lui Năstase: până la urmă, cu ce e poporul mai fericit după toate astea, i-a băgat cineva ceva ȋn traistă? Măcar, Gicuţă a jucat la Barcelona şi Galata şi ne-a adus onoare, care la mafioţi este o categorie etică de bază.
Democraţia română ȋnchide, iată, cercul după acest ocol bizar din 2005 ȋncoace, din cauza căruia era cât pe-aci să credem că la noi coabitarea ȋntre hoţ şi vardist este imposibilă. Ăstimp, ca să nu ne mai fugă gândul la prostii, opoziţia de bine şi consultanţii ei politici camuflaţi printre membrii de partid ne ţine ȋn suspans cu al 117-lea episod din serialul “Se rupe USL”.
Săptămâna asta, ȋn rolul paşalei care-l trădează pe Suleyman, dar este demascat la timp de femeile din harem, e distribuit marele actor freelancer Sorin Roşca Stănescu, zis Naşu’ (altul decât ăla de la Federaţie). Iar noi stăm cu sufletul la gură să vedem cât de tare s-a supărat sultanul şi dacă o să-l ierte pe paşă sau nu – ȋn fine, se pare că da – şi nu mai observăm că ȋn neagra sa supărare, luminăţia sa nu s-a opus totuşi numirii la Nuclearelectrica a persoanei indicate de SRS. Inimă largă, sultanul ăsta. Şi semn al vremurilor celor noauă.
SORIN IONIŢĂ este analist de politici publice ExpertForum (EFOR).
