Ce mai face ministrul de Externe?

Vizita dlui Ponta în SUA, un fel de road-show în stil Antena 3, a readus în atenţia opiniei publice starea diplomaţiei sub administraţia USL.

Titularul Externelor, dl Titus Corlăţean, are o singură experienţă la post: a fost, cândva, diplomat la Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei. Nu a condus nicio Misiune, nu a fost secretar de stat sau altceva, care să-l acomodeze în profunzime cu nuanţele din fiecare dosar important de politică externă.

Între timp, actualul ministru a activat în PSD, a apărat penali pe scările tribunalelor (Nicolescu la Argeş etc) şi a trecut şase luni pe la Justiţie, unde s-a remarcat prin co-semnarea OUG prin care puciştii din 2012 căutau să amputeze atribuţiile Curţii Constituţionale. Însă dl Corlăţean a dorit neapărat să se vadă ministru... Când a revenit din politică în diplomaţie, şi-a dat repede seama că e depăşit. Adevărul este că orice senior diplomat din MAE deţine mai multă experienţă internaţională concretă decât domnia sa. Pus totuşi pe locul visat, dl Corlăţean a readus în MAE diverşi diplomaţi comunişti, cunoscuţi pentru pesedismul lor înfocat, şi a plasat peste 100 de clienţi USL în felurite sinecuri.

Apoi a cumpărat maşini Duster.

Ulterior, a obţinut de la guvern o indemnizaţie de aproape 4000 de RON, peste pensie, pentru foştii diplomaţi comunişti care meritau, conform notei de fundamentare, o recompensă proporţională cu "vicisitudinile" îndurate... Având mult timp la dispoziţie, dl ministru şi-a luat, prin auto-plagiat, postul de conferenţiar la universitatea "Dimitrie Cantemir": dintr-o carte a făcut mai multe, sub alte titluri, ca să acopere baremul. Oricum nu avea emoţii: a fost singurul candidat pe un post creat anume pentru domnia sa.

În februarie curent, dl Corlăţean a încasat eşecul Schengen. În alte vremuri, presa i-ar fi cerut demisia: acum, dl Ponta i-a sărit în ajutor, aşa încât dl Corlăţean a scăpat bazma curată. Săru mana, şefu ! În regulă şi asta. Dar care este bilanţul dlui Corlăţean ? Nu ştim. La încheierea mandatului de doi ani şi o lună, am făcut public un bilanţ clar: 88 de vizite în străinătate şi întâlniri cu oficiali străini, 109 vizite la Bucureşti ale unor omologi şi demnitari de rang înalt, 74 de acţiuni cu ambasadori acreditaţi în România, 67 de participări la reuniuni ministeriale în cadrul ONU, UE, NATO şi OSCE, cu toate detaliile aferente.

E normal să raportezi ce ai făcut în faţa concetăţenilor pe care i-ai reprezentat. Am avut şi eu de gestionat crize: în Libia, bunăoară, am evacuat, împreuna cu MAPN, prin Malta, 754 de cetăţeni români şi europeni. Când cu criza ostaticilor din Algeria, dl Corlăţean nu i-a putut salva pe cei doi compatrioţi ucişi, iar despre cei eliberaţi am auzit nu de la MAE, ci de la angajatorii lor japonezi... Noroc că s-a deplasat personal în Muntenegru, de unde ne-a anunţat că "victimele care vorbeau au fost mai uşor de identificat".

N-am nimic personal cu dl Corlăţean, dar mi se pare că, sub conducerea domniei sale, diplomaţia stagnează în cenuşiul cel mai irelevant. Am avut miniştri de Externe de toate culorile politice: dnii Năstase, Meleşcanu, Geoană, Pleşu, Ungureanu şi alţii şi-au dovedit profesionalismul şi personalitatea, astfel încât au lăsat ceva clar în urma lor. Acum, nu prea e cazul.

Articol publicat sipe site-ul evz.ro.