Micul Titulescu rescrie istoria naţională

S-au făcut numeroase comentarii ironice pe seama faptului că Dr. Ponta nu ştie că Vodă Brâncoveanu nu "a murit în închisoare", ci a fost decapitat public, alături de fiii săi şi de sfetnicul Ianache, la 15 august 1714, sub ochii ambasadorilor europeni din capitala sultanilor.

Dacă s-ar fi rezumat la atât, declaraţia ar fi completat colecţia de glumiţe dubioase deja acumulată de către urmaşul lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Din păcate, Dottore a dezvelit şi o placă memorială cu următorul cuprins: "În memoria domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a celor patru feciori ai săi, care au fost întemniţaţi la închisoarea Yedikule la începutul secolului al 18-lea departe de scumpa lor patrie, şi întru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor român şi turc." Inscripţia de pe această placă va rămâne acolo multe decenii.

Cu ce drept a pus dl Ponta un episod de maximă umilinţă pentru Ţara Românească în cronica fictivă a înţelegerii desăvârşite dintre români şi turci? În exemplara lui domnie, Constantin Brâncoveanu a generat o renaştere culturală, un stil arhitectonic şi o politică axată pe rezistenţa popoarelor creştine oprimate de Semiluna otomană. A murit martiric, într-o scenă de un dramatism barbar, şi a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Sigur, Turcia post-kemalistă de astăzi nu mai este pentru noi imperiul otoman. După modelul franco-german şi cel româno-ungar, s-a produs o graduală şi benefică reconciliere.

Recunoaştem importanţa Turciei contemporane ca putere economică regională, placă turnantă intercontinentală şi membru NATO. Avem un parteneriat strategic bilateral, semnat în 2011 de către preşedinţii Traian Băsescu şi Abdullah Gul. Asta nu înseamnă că masacrarea lui Vodă Brâncoveanu şi a familiei sale trebuie celebrată "întru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor român şi turc." De ce nu ne-au restituit turcii sabia lui Ştefan cel Mare, ci numai o copie a acesteia? Pentru că o percep ca pe o pradă de război! Simetric, şi noi avem obligaţia de a nu trasforma tragedia lui Brâncoveanu într-o anecdotă minoră. E o chestiune de minimă demnitate naţională.

Însetat de recunoaştere internaţională, dr. Ponta multiplică gesturile în defavoarea României. După ce i-a scutit pe kazahi de datoria către statul nostru şi n-a reuşit să-i convingă pe socialiştii francezi că ne merităm locul în Schengen, Premieraşul cel Viteaz regretă că Brâncovenu nu are o statuie la Bucureşti (unde există una chiar în faţa bisericii Sf. Gheorghe) şi dezveleşte, pe Bosfor, o placă memorială care transformă martiriul domnitorului într-un soi de meci amical cu Galatasaray. Ni se spune că textul inscripţiei de la Istanbul a fost "conceput" de către cele două ministere de Externe.

Că dl Corlăţean a căzut în capcana întinsă de abila diplomaţie turcă nu ne poate mira. Domnia sa, altfel foarte colţos cu partenerii noştri occidentali (de la canadieni, până la Vivian Reding) nu mai ştie cum să-şi mulţumească şeful. Pe acelaşi fond neo-ceauşist, o lăudătoare servilă (inclusă în delegaţia de la Washington) îl compară pe Victor Ponta cu Tony Blair (!) şi îl alintă cu supranumele de "noul Machiavelli". Se pare că "micul Titulescu" a crescut mare. Şi tot mai strâmb...

Articol publicat si pe site-ul evz.ro.