Bloody Carmen și Marea Inchizitoare

    Bloody Carmen ar trebui trasă la răspundere în justiție pentru abuzurile la adresa protestatarilor pașnici și copiilor lor de pe 10 august. Jandarmii de sub comanda ei „au aplicat legea” tipică oricărui regim represiv și, dacă se confirmă speculațiile despre gazele nocive pentru organismul uman interzise de Convenția de la Geneva, legea unui stat care comite acte de terorism asupra propriilor cetățeni. Nimeni nu se iluziona probabil că loiala executantă a lui Daddy de la Interne o să-și dea demisia după reprimarea chimică și corporală a protestatarilor pașnici, ce a fost desigur atent premeditată în culise. Actuala guvernare are un ADN totalitar, rezistent la orice sugestie că e timpul să se retragă. Nicio gafă diplomatică sau politică, nicio dovadă de incompetență crasă și nicio acțiune distructivă sau, iată, direct abuzivă și criminală, nu o pot clinti. Vinovați la modul absolut pentru acțiunile neroade ale puterii dirijate de un Naș autoritar sunt mereu, conform televiziunilor specializate în știri false, agenturile, Soros, Binomul, președintele și opoziția. Propaganda repetă la nesfârșit teorii ale conspirației cu care vrea să prostească o populație etern credulă. Jandarmii gazează copii cu substanțe interzise, bat oamenii în cap și aruncă grenade chimice peste ei, ba îi mai și împușcă pe unii cu gloanțe de cauciuc, dar de vină e numai placidul și molcomul Iohannis, care nu face decât să dea declarații tardive și să sesizeze instanțe juridice. În ce film, zău așa?! Iohannis chiar n-are nicio legătură cu intrigantul său predecesor. Dragi pesediști de bună credință, uitați-vă la ce spune „dreapta” despre el, la concurență cu Antenele... Uneltirile s-au mutat demult, cu tipicul teleormănean de rigoare, de la Cotroceni în Kiseleff, la Parlament și la Guvern. Iar jihadul antidiaspora a fost pregătit evident la MAI de mujahedinii lui (Mai)Dan.

    Așadar, dacă a mai rămas ceva integru în justiție, abuzurile forțelor de ordine, ale prefectului și ministrului de Interne ar trebui să atragă pedepse pe măsură. Pe 10 august toți au trecut linia roșie și s-au purtat ca într-un stat terorist. Guvernul PSD-ALDE a violat premeditat drepturile omului. Așa ceva e pur și simplu inacceptabil și nu se poate uita. 

    Dar, dacă despre supușii lui Daddy, care i-au transformat pe jandarmi într-un fel de „Cămăși negre” care sparg proteste în stil fascist pe banii noștri nu ne așteptam la nimic bun, deși vinerea trecută ne-au întrecut toate așteptările, lucrurile stau diferit din partea „profesorilor de democrație”. Mulți dintre cei care predăm materii politologice la universitate suntem probabil de acord că România e guvernată de un grup infracțional organizat și că PSDragnea nici măcar nu mai merită denumirea de partid politic tradițional. Termeni ca „iliberalism” sau „anti-elitism populist” sunt prea pompoși pentru a descrie guvernarea prin marionete de către un infractor fără scrupule, corupt și ambițios, a cărui mână dreaptă e un interlop ce ascunde lingouri și tablouri în pereți. Scopurile acestor inși sunt evident să schimbe regulile jocului ca să scape de pedepse, instaurând o mafiocrație autoritară agreabilă pentru Putin și alți dictatori din preajmă.

   În acest peisaj, pare ori naiv-suprarealist, ori vădit afiliat curentului putinian-erdoganian-orbanian, să te legitimezi ca „profesor de democrație” pentru a apăra necondiționat actualul PSD și a insulta la grămadă orice forță civică. Vor mai fi fost, desigur, profesori de democrație ce au disprețuit tot ce mișca la protestele de pe timpul lui Băsescu, iar sintagma „mahalaua ineptă” a fost folosită în ianuarie 2012 de un fin intelectual „de-al nostru”, care a fost totuși destituit din cauza asta din funcția de ministru de Externe. Cu toate astea, transformarea recentă a Alinei Mungiu-Pippidi în Marea Inchizitoare ce condamnă mefient orice protest civic anti-PSD, face generalizări ofensatoare și aproape că justifică abuzurile represive ale actualului regim de pe 10 august, este deconcertantă. Și regretabilă – am fost colegă cu AMP în vremuri în care era o amazoană a civismului anti-PSD. Nu înțeleg deloc această metamorfoză. Nici nu știu vreun alt „profesor de democrație” care să exprime opinii atât de apropiate de PSDragnea – și atât de convenabile pentru efortul de destabilizare a democrației în zonă prin rețelele lui Putin. Iar asocierea de bunăvoie cu un cleptocrat cu apucături fasciste care e dispus să distrugă o țară ca să-i fie bine lui și tribului său te face, mă tem, nefrecventabil.

    Ultima oară când am interacționat tangent cu AMP știu că făcea campanie pentru Nicușor Dan. Între timp, se vede treaba că USR a decepționat-o total, ca un partid care s-a umplut subit de oameni „din servicii”, și unica ei speranță de democrație a rămas partidul lui Dragnea. Aferim! 

    În rest, diaspora geme de lumpeni cu zacuscă în portbagajele mașinilor second-hand, care mai au și câte un emisar (cu mușchi de SPP-ist – sigur, trebuia să fie ceva necurat cu băiatul ăla) ce înjură PSD pe plăcuțe de înmatriculare în aplauzele „releelor securiste din presă”. Cum ar zice Nenea Iancu: „Ne point se fier aux criailleries de ses canailles. (...) Se duce dracului giudețul!” dacă năvălesc barbarii diasporeni și securiștii locali. Hocus-pocus, nobila putere pesedistă a devenit victima lumpenilor și garantul civilizației. E nevoie de geniu inchizitorial ca să condamni astfel ereticii închipuiți și să-i exalți până la cer pe agenții tot mai sinistrului Daddy. Brusc, reînvie pe scară largă „mahalaua ineptă” – pe Facebook și în toată diaspora. Și Bacalbașii din Parlament sunt ridicați la rangul de sfinți, că tot le asigură Partidul un loc în cerul BOR, după pomenile masive (luate de la Cercetare) pentru Catedrala Mân(t)uirii Neamului.

    Cristian Prescornițoiu, autorul vrâncean al insultei mai fruste către diaspora, compusă, în viziunea sa, numai din „hoți, cerșetori și curve” (ciudat de asortat primul epitet cu o parte a actualului PSD), nu e „profesor de democrație”. Totuși, se pare că și el e un mare spirit, numit de câțiva admiratori de pe Facebook „eroul României”, care s-a întâlnit în cugetările sale cu AMP. 

    Lăsând gluma la o parte, e un truism că lumea, românească sau nu, e în general pestriță. Protestatarii sunt diferiți și e inevitabil ca unii să-și exprime revolta civică mai direct, ca Ștefănescu, iar alții, ca Șora și Liiceanu, mai filozofic și eufemistic. Dar mai e și chestiunea sentimentelor comune și a reprezentativității. În 2012, „mahalaua ineptă” disprețuită de Baconschi reprezenta și nemulțumirile multor intelectuali bugetari cărora PDL le tăiase salariile (nu e greu de ghicit cu cine au votat mulți dintre ei în 2016). În 2018, așa-zisa „lumpendiaspora” ne reprezintă pe toți cei care suntem profund nemulțumiți de guvernarea PSD-ALDE, de aliatul ei, tot mai orbanianul UDMR, ca și de falsele minorități din Parlament care sunt mercenarii puterii.

   În plus, indiferent cât de vulgar sună sloganul „lumpenilor”, delictul de opinie sau derapajul verbal nu se pedepsește ca în Piața Tienanmen decât în dictaturi. Represiunea de pe 10 august coordonată din biroul lui Bloody Carmen nu pare să fi fost altceva decât o alunecare spre dictatura bâtelor și a grenadelor. A fost și o campanie de deratizare prin gazare a lui Herr Livache. În ce privește deturnarea sensului cuvântului „democrație” de către AMP, ea e aiuritoare nu numai în raport cu enormitatea de a confunda autoritarismul PSD cu democrația, ci și în contextul geopolitic actual din regiune. Ori alegi cleptocrația à la Putin, la care lucrează neobosit Dragnea și clubul lui mafiot, ori susții respectul democratic pentru libertăți și drepturi și domnia legii. Nu pare să existe „a treia cale”.

   AMP ar putea să ia notițe, de altfel, de la un alt profesor universitar, membru marcant al partidului ei preferat, ce a afirmat răspicat, după represiunea din 10 august, că s-a ajuns la o situație critică pentru PSD și România din cauza guvernului actual, a cărui singură calitate e supunerea orbească față de „o singură persoană”. Care persoană n-are scrupule să „dea foc țării și PSD-ului”. Ecaterina Andronescu a pus degetul pe rană și a trimis un SOS lucid colegilor pesediști, în ceasul al 12-lea. Dar oare nu cumva, cum insinuează AMP despre toți adversarii PSDragnea, e și ea confiscată de servicii? Sau a devenit peste noapte „soroșistă”? – cum o acuză inenarabilul Liviu Pop. Sau răspunde „mișelește” ordinelor lui Iohannis? – cum strigă alte vuvuzele din PSD. 

    Se pare că nu e deloc greu să devii inchizitor și, respectiv, eretic, într-o lume atât de tribalizată ca a noastră. Dovada e că, de partea cealaltă, Iohannis e acuzat de „complicitate” la violențele Jandarmeriei de pe 10 august pentru că n-a intervenit mai prompt și mai tranșant. Dragnea și ai lui inventează o ocultă iohannistă și acuzații de înaltă trădare pentru că Iohannis ar face „prea mult” – ceilalți vituperează „puținul” înfăptuit de același Iohannis...

    În fapt, Comisia Europeană, bastionul apărării valorilor democrației, a transmis un mesaj mai tardiv și anemic decât Iohannis, care părea formulat de un fel de Tăriceanu bruxellez. Doar liderul ALDE european, Guy Verhofstadt, a criticat într-un târziu reprimarea protestului de la București, într-un tweet ambiguu care recicla narațiunea PSD-ALDE despre „omnipotența serviciilor secrete” căreia Guvernul României trebuie să-i pună capăt până la preluarea președinției UE. De nu mai pricepi nimic. Cum zicea tot un personaj al lui Nenea Iancu: „Nu zic, are ideile, opiniile lui – și eu respect ideile, numai să fie sincere (...). Dar să-ți vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, și să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive... asta nu mai merge... Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui...”.