Alternative.

După retrogradarea „istorică“ a SUA, toate Bursele lumii au început să scadă, inclusiv a noastră - dar premierul Boc e optimist: „în ţară lucrurile sunt sub control, dar nu trebuie să facem paşi înapoi“ în timp ce ministrul Tabără e convins că „pentru România criza nu va fi atât de urâtă cât în alte state europene care au practicat consumismul fără limită“.


Adică, vom avea o criză frumoasă - dar numai Dumnezeu ştie cât ne va costa aşa ceva dacă o criză urâtă e atât de scumpă în SUA, Grecia, Italia, Spania. Asta n-a împiedicat-o pe frumoasa Roberta Anastase să-şi prezică un viitor luminos: „vă asigur că tot PDL va da premierul şi după alegerile din 2012, având în vedere alternativele“. Dna Anastase ar trebui să numere mai atent procentele (nu ca voturile în Cameră) pentru că s-ar putea ca „alternativele“ să-i ofere o surpriză urâtă căci, deşi nu-s prea frumoase, sunt foarte vesele: raliuri (cu „premierul“ pe patru roţi, Ponta) şi carnavaluri (cu primarul dansator Mazăre). După ce s-a remarcat prin ţinutele fistichii în care a dansat, Mazăre şi-a tras singur o laudă ţipătoare: „aşa trebuie promovat turismul românesc, nu cu frunza şi cu turismul ecumenic“. Ci cu fete cât mai golaşe (fără frunză, dacă se poate), cu turism sexual (cum sugera altă dată) şi primari dansând cu criza: ce e carnaval, ca valul trece.


Pe malurile Dâmboviţei a apărut însă premierul surpriză pe care dl Băsescu l-ar pritoci la Cotroceni de unde blogul unui analist l-a interceptat imediat: Dinu Patriciu în persoană. Adică duşmanul de acum câţiva ani, renumitul autor al filmuleţului electoral „pumnul lui Băsescu în plexul unui copil“ şi destinatarul celebrei replici prezidenţiale: „să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu“. Sigur că în politică (precum în dragoste, în afaceri şi în război) orice este posibil - numai că dl Patriciu a dezminţit zvonul. Dar cum pe lista bloguvernului Patriciu apărea şi dl Fenechiu (ca ministru de interne), n-ar fi exclus ca „guvernul“ respectiv, reunind contestatarii dlui Crin Antonescu, să fie lansat pentru a-i oferi acestuia motivul de a scăpa de ei sub acuzaţia (atât de dragă politicii actuale) de lovitură de statu-quo.


E o metodă clasică: a folosit-o şi dl Tăriceanu când a dat afară întâi din partid şi apoi din guvern pe cei care nu-i preţuiau prietenia cu dl Patriciu. Acum o păţeşte cine e prieten cu Patriciu şi nu e prieten cu Felix. Rămâne să vedem care este adevărul, ca să ştim cui, ce-i spunem: să-ţi fie ruşine sau să-ţi fie de bine?

Articolul aparut si pe site-ul www.curentul.ro.