Lecturi

În ultima vreme am avut parte de lecturi publice din mai toate legile țării. Nu e tocmai o literatură de vacanță – dar asta e. Președintele ales, dl. Băsescu, citește din „garajul“ unde l-a zvârlit evacuarea sa forțată de la Cotroceni unele legi iar președintele neales, dl. Antonescu, citește altele la Palat, de la pupitrul prezidențial de care abuzează zilnic emițând declarații înțepate și amenințări nevoalate.

Acesta este modul său de a fi „discret“ (cum a promis la preluarea interimatului) și el seamănă izbitor cu modul de a fi „cinstit“ al premierului plagiator. N-ar fi exclus ca „discreția“ pseudoprezidențială să intre în coliziune cu „cinstea“ pseudoguvernamentală dar deocamdată ele se completează păgubos - deși dl. Antonescu n-a rezistat să nu acuze „senzația unui anumite timidități și unor ezitări“ ale premierului în cazul listelor electorale. Ponta, timid? Haida-de! O lume-ntreagă se crucește de tupeul său și pentru Crin tot nu e de-ajuns? E timiditate și ezitare?

Reiese că pentru dl. Antonescu singura soluție este forța. Restul este ezitare. A și exprimat-o foarte clar amenințând (la A3): „Băsescu nu scapă de mine decât dacă mă omoară“. Scurt și cuprinzător: ori mă omoară, ori îl omor. Gâdea era alături, pregătit. Auzind, dl. Băsescu s-a închinat de trei ori – deși personajul pus cu furca pe tron n-are nimic sfânt. Nici dl. Băsescu nu e ușă de biserică dar președintele-suplinitor e chiar poartă cu sârmă ghimpată. Pare că vine dintr-o istorie (specialitatea sa prezumtivă) unde politrucul după ce acuza de infracțiuni falsificate locatarul unei clădiri pe care pusese ochii, îl evacua în trei zile în stradă și se instala în locul lui comportându-se ca un proprietar cu acte în regulă. Tinerețea lui Ilici și Felix e plină de asemenea denunțuri otrăvite care au eliberat vilele râvnite.

Dacă n-ar fi un personaj cu apucături medievale (gen Despot Vodă, Ciubăr Vodă) și maladii moderne, te-ai întreba cum poate sta liniștit un om în biroul altuia știind că l-a aruncat degeaba în stradă și că referendumul l-a repus în drepturi. Pentru dl. Antonescu însă orice referendum care nu iese pe placul său, nu există. Așa s-a întâmplat și cu referendumul din 2009 pe care USL l-a aruncat la coș. Întrebarea de care se agață puciliștii este: dar ce facem cu cele 7 mil. de voturi pentru demitere? Păi, în toată lumea cei care pierd se supun majorității. Președintele neales a fost foarte dur și cu ministrul demisionat Rus: „am terminat cu dl. Rus“. Acum se ocupă de țară. Să vedem în cât timp o termină.

Articol publicat si pe site-ul curentul.ro.