De același autor
Ministrul Igaş a lansat proiectul de lege privind comasarea alegerilor locale şi parlamentare pentru care guvernul îşi asumă răspunderea – ceea ce i-a făcut pe liderii USL să ameninţe cu moţiune de cenzură şi chiar cu retragerea cu torţe din parlament. Sigur, pentru dnii Ponta şi Antonescu n-ar fi o diferenţă majoră faţă de absenţele actuale.
Comasarea asta, la drept vorbind, nu-i normală: e ca şi cum ai aduna mere cu pere şi, în plus, dă peste cap un întreg ritual electoral împiedicând partidele să-şi reeşaloneze forţele în funcţie de scorul de la locale. Probabil că exact asta urmăreşte de fapt comasarea: să elimine ascendentul previzibil al USL de la locale asupra parlamentarilor.
Argumentul oficial e că se economisesc bani cu care s-ar putea face ceva util – care de regulă nu se face. Legea mai aduce o surpriză neplăcută: măreşte numărul de parlamentari – în urma recensământului, cică. Adică atunci când scade numărul de locuitori, creşte numărul de parlamentari? Asta-i ca restructurarea din poliţie: după ce dai afară incompetenţii, numărul lor se dublează. Mai grav este însă că guvernul sfidează referendumul privind reducerea la 300 de parlamentari.
Premierul Boc s-a apărat zicând că „aşteptăm votul lui Ponta şi Antonescu pentru revizuirea Constituţiei”. Fals! Revizuirea privea parlamentul unicameral şi nu numărul parlamentarilor. Aşa că premierul, dacă nu respectă nici măcar jumătate din referendum, să nu arunce pisica moartă la USL – unde, potrivit dlui Geoană, atât dl. Ponta cât şi cabinetul doi (Antonescu) „vor dispărea din fruntea partidului lor în următoarele luni”, când „USL se va sparge” şi „Boc va fi schimbat” în timp ce el va lansa „un nou partid unde aştept oamenii de calitate din PSD şi PNL”. Va fi o aşteptare lungă, chinuitoare şi zadarnică.
Dar unde-ar fi noutatea? Mai pragmatic, Vanghelie rămâne în partid dar condiţionat: „eu rămân în PSD dar nu oricum, ca o marionetă; să facem ceva şi cum vreau eu, nu numai cum vrea Ponta” întrucât „în 17 ani în PSD am căpătat o experienţă desăvârşită” - care l-a condus la constatări antologice: „cel mai complicat în viaţă este penibilul” şi „s-a întors lumea cu c... în sus” astfel că Robert Negoiţă a ajuns sus unde „spune baliverne de te cruceşti”. În Italia şi dl. Romano Prodi s-a crucit văzând că în timp ce euro de-abia respiră, de dolar nu se atinge nimeni fiindcă „nimeni nu muşcă un câine mare”. Păi, n-ar sări organizaţiile cu patru lăbuţe să le ceară castrarea? Sau eutanasierea?
Articol publicat si pe site-ul www.curentul.ro.
