A fi sau a nu FIFA?

Luciferii lumii politice au înțeles că unul dintre frățiorii lor e președinte FIFA și au intrat în negocieri. Rusia a primit Cupa Mondială 2018. Qatar a primit ediția 2022. Dacă va fi nveoie, Blatter va organiza Cupe Mondiale în iad și în submarine.

Bătălia a început într-un hotel elvețian frec­ventat de capete încoronate, rockstaruri, plu­toane ONU, UNICEF, FIFA și alte acronime pe care lumea nu le mai încape. Agenți elvețieni cât se poate de nemascați și înarmați cu una cerere for­ma­t A4 emisă de autoritățile americane au reținut șase funcționari FIFA. Distinșii au primit timp de împachetare și au fost strecurați, sub protecția unor cearșafuri de bună calitate, pe ușa din dos, spre mașini nemarcate.

După două zile, Congresul FIFA l-a reales pe Sepp Blat­ter pen­tru un al cincilea mandat. Nu e clar dacă reprezentantul Republicii Populare De­mo­cra­te Coreene se afla în sală. Ar fi avut ce învăța.

Să trecem rapid peste fotbal. În ciuda inep­țiilor din discursurile lui Blatter, fotbalul nu e victima bătăliei dezlănțuite în holul hotelului Baur au Lac. Fotbalul e un joc spectaculos și ac­cesibil economic și emoțional. Oricine are bani suficienți să-l joace și sentimente în­de­a­juns să-l trăiască. Atât. Miza e cu totul alta. Asta a înțeles Sepp Blatter, pe la miljlocul an­i­lor ’70, când și-a lipit ambițiile de FIFA. Gân­direa de profunzime a gangsterilor e în­de­ob­ște subestimată. E timpul să ne răzgândim.

Blatter a realizat că jocul de fotbal are un enorm potențial religios. În momentul apariției lui Blatter, fotbalul se în­drep­ta, oricum, spre statutul de cult. Fotbalul câștigase, deja, su­pre­mația între jocurile unei epoci dominate, după 1900, de o aplecare adictivă spre en­­ter­tainment și relaxare. Ce lip­sea noului cult era puterea or­ganizată și clasa con­du­că­toa­re. Cu asta s-a ocupat Blatter, în 16 ani de ma­nevre diabolice. Nu înainte de a se trans­for­ma, după moda veacului, în demagog și ideolog.

Prima crimă ideologică semnată de Blatter a fost introducerea democrației. Mai bine zis, a democrației trucate în baza unui sistem de vot care pune toate federațiile pe același loc. Timorul de Est, unde oamenii aleargă după minge doar fugăriți de iguane, are aceeași pu­tere de vot cu Germania. Cu asta, Blatter a fă­cut posibilă o majoritate de vot situată în afa­ra Europei. A doua mișcare a fost selectarea înaltului cler. În acest punct, Blatter a con­vo­cat demagogia progresistă. Veacul, întors spre ipocrizie și culpă occidentală, l-a servit de minune. Blatter a introdus imaginea lumii împărțite în exploatatori și exploatați, bogați și săraci, vinovați și victime. Occidentul era da­tor să repare injustiții intolerabile. Blatter a trecut la îndreptarea răului. Cum? Alocând fon­duri de dezvoltare către federațiile sărace. Sute de milioane de dolari au plecat în toate zările și, de acolo, în buzunarul unor borfași locali. În fiecare stat african, asiatic sau sud-american, câteva zeci de inițiați au devenit noul patriciat al fotbalului. Clerul era fabricat. Singura lui obligație: să voteze Blatter. Săracii Africii și Asiei au primit dreptul de a bate min­gea pe coclauri împresurate de drapele FIFA, iar Blatter a obținut o majoritate invincibilă. Plus un cler care îi datora tot, de la apariția din șanț, la primul pas în Mercedes. Acest Va­tican infernal mai avea nevoie doar de pro­iec­ție sacră. De aici, campania antirasism sus­ți­nută isteric de FIFA. Orice contestație de­ve­nea imposibilă. A critica FIFA însemna a da mâ­na cu rasismul.

O mașină perfect unsă, cu funcționari îm­bui­bați și hoteluri ticsite, de la prima la a cincea stea, era gata de lucru. Cupele mondiale au fost scoase la licitație. Plicuri groase și cea­suri de aur, vile și cărți de credit fără limită au luat direcția FIFA. Luciferii lumii politice au înțeles că unul dintre frățiorii lor e președinte FIFA și au intrat în negocieri. Rusia a primit Cu­pa Mondială 2018. Qatar a primit ediția 2022. Dacă va fi nveoie, Blatter va organiza Cupe Mondiale în iad și în submarine.

În acest punct, FIFAnistanul lui Blatter s-a cioc­­nit de singura forță pe care lumea clasică mai poa­te conta: justiția americană, un mons­tru de origine anglo-romană care refuză să se ac­cepte ușurința zglobie și penală a noului ca­zi­no global. Mandatele emise de FBI privesc ra­mura nord-americană a FIFA, inclusiv Sta­tele Unite. Vladimir Putin și-a apărat to­va­ră­șul, de­clarând că americanii judecă ilegal pes­te mări și țări. Putin nu știe ce vorbește și știe ce min­te. După aceeași logică, Putin ne va lămuri că tabloul dăruit lui Michel Platini pe­ntru ne­te­zi­rea votului care a dat Rusiei Cupa Mondială 2018 aparține maestrului sovietic Pikassov.

Blatter a fost reales. Funcționarii Ad­mi­nis­tra­ției americane par, deocamdată, mici și în ur­mă. Noua religie se extinde și convinge. Ipo­crizia a devenit cea mai devastatoare armă publică a vremurilor noastre. Anesteziată de carnavalul global al fotbalului și fanatizată de principii scuipate de demagogi, o majoritate umană globală ar putea renunța benevol la propria judecată. Aici e miza. Cu o întrebare mai veche: a fi sau a nu FIFA?