Biserica, familia tradiţională şi Constituţia

ONG-urile grupate în Coaliția pentru Familie au anunțat că au atins şi depăşit pragul de semnături necesare pentru modificarea Constituției în vederea legiferării căsătoriei strict între un bărbat și o femeie. Susținut de Biserica Ortodoxă Română (BOR), demersul vizează articolul 48 din legea fundamentală care, la punctul (1), spune că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor“, urmărind să înlocuiască sintagma „soţi“ cu „un bărbat şi o femeie“.

Argumentele Bisericii

Confruntată cu o contestare, uneori vehementă, a autorității clerului în timpul manifestațiilor care au urmat tragediei de la Colectiv, Biserica revine în atenţie susţinând o inițiativă pe un subiect sensibil, care aduce în discuţie principiile fundamentale care stau la baza familiei. Poziția Bisericii în această privință nu este o noutate, fiind de înțeles în contextul dogmelor religioase. Nouă este hotărârea acesteia de a încerca să statueze, chiar în Constituție, o prevedere care intră în coliziune cu politicile în acest domeniu promovate la Bruxelles și în multe state europene.

Inițiativa nu este doar apreciată de Biserică, ci este susținută și promovată activ în țară de preoți. În mai multe județe din țară, cu ocazia sărbătorii Bobotezei, credincioșii au fost îndemnaţi să semneze listele pentru modificarea Constituției. Însăşi Patriarhia își manifestă sprijinul deschis pentru această acțiune: la finalul primei ședințe de lucru din acest an, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române anunţa că „a luat act cu apreciere de inițiativa cetățenească pentru amendarea articolului 48 din Constituția României în sensul precizării că familia este constituită prin căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie“. Deplângând mentalitatea individualistă, Patriarhul Daniel susține că familia tradițională se află într-o situație critică, modelul său fiind considerat învechit. În acest sens, el consideră că „diluarea valorilor familiale tradiţionale sau înlăturarea diferenţelor între această familie şi alte tipuri de uniuni, în numele drepturilor omului şi al egalităţii, subminează familia naturală ca temelie a societăţii umane“. Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, merge chiar mai departe, cerând să fie stipulat în Constituție că familia creștină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură.

Dezbaterea în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană se află în plină dezbatere asupra recunoașterii dreptului persoanelor de același sex la parteneriat civil sau căsătorie. Sfârșitul anului 2015 a transmis semnale contradictorii din acest punct de vedere. Slovenia, unul dintre cele mai liberale state din Est, a respins cu o majoritate de două treimi, în cadrul unui referendum, o lege care autoriza căsătoria între persoane de același sex. Referendumul viza o lege adoptată în martie 2015 de parlament, Slovenia fiind prima țară din fostul bloc comunist care autorizase căsătoria între persoane de același sex.

Pe de altă parte, o decizie a parlamentului de la Atena a luat multă lume prin surprindere, având în vedere influența masivă de care se bucură Biserica Ortodoxă elenă. Cu o majoritate clară (193 dintre cei 300 de membri ai Legislativului) a fost adoptată o lege care permite încheierea unor parteneriate civile între persoane de același sex. Inițiativa a beneficiat de sprijinul stângii, legalizarea uniunilor civile pentru persoane de același sex fiind promovată în programul de guvernare al partidului radical de guvernământ Syriza. Premierul Alexis Tsipras a spus că legea a închis „un cerc al rușinii pentru stat“. Grecia devine, astfel, cea de-a 14-a țară din Europa care a legalizat un tip de parteneriat civil pentru persoanele de același sex. În 1989, Danemarca a fost primul stat din lume care a autorizat uniunile civile între persoane de același sex, pentru ca în 2001 Olanda să permită, în premieră, căsătoria civilă gay.

Situația pe continent arată astfel:

Belgia - căsătoria între persoane de acelaşi sex este legalizată în 2003, cu unele restricţii. Cuplurile de acelaşi sex au primit în 2006 permisiunea să adopte copii;

Spania - guvernul socialist a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex în iulie 2005. Cuplurilor gay li s-a permis totodată să adopte copii, indiferent de statutul lor marital;

Norvegia - toate cuplurile au primit drepturi egale în ianuarie 2009, permiţându-li-se să se căsătorească, să adopte copii şi să folosească tehnologii de reproducere asistată;

Suedia - cuplurilor de acelaşi sex li s-a permis să se căsătorească în ceremonii civile sau luterane în mai 2009. Adopţia este legală pentru toţi începând din 2003;

Portugalia - căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală din iunie 2010, însă nu şi adopţia copiilor de către persoane gay;

Islanda - căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost legalizate în iunie 2010, iar adopţiile de către cupluri gay în 2006;

Danemarca - începând din 2012, persoanelor de acelaşi sex li s-a permis să se căsătorească în ceremonii luterane;

Franţa - căsătoria între persoane de acelaşi sex şi adopţiile de către persoane de orientare homosexuală au fost legalizate în mai 2013;

Anglia şi Ţara Galilor - o lege care autorizează căsătoria între persoane de acelaşi sex a fost adoptată în iulie 2013, urmate de Scoția, în februarie 2014;

Luxemburg - căsătoria între persoane de acelaşi sex a fost legalizată în ianuarie 2015, iar premierul Xavier Bettel s-a căsătorit cu partenerul său în mai 2015;

Irlanda - egalitatea în privinţa căsătoriei a fost autorizată prin referendum în mai 2015 şi a devenit lege în octombrie;

Finlanda – s-a votat pentru egalitate în privinţa căsătoriei în 2014, iar legea urmează să intre în vigoare în 2017.

Precedente internaționale

În iulie 2015, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a hotărât că un cuplu de același sex poate avea dreptul la recunoaștere legală. E vorba despre decizia luată de judecătorii Curții în cazul Oliari și alții împotriva statului italian. Cazul a pornit de la plângerea a trei cupluri homosexuale care incriminau faptul că legislația Italiei nu le permite posibilitatea de a se căsători sau de a forma orice alt tip de uniune civilă. În unanimitate, magistrații CEDO au hotărât atunci că un parteneriat înregistrat sau o uniune civilă reprezintă cele mai potrivite căi prin care cuplurile de același sex pot determina recunoașterea legală a relației lor. Curtea a punctat că există un trend în rândul statelor membre ale Consiliului Europei spre recunoașterea cuplurilor de același sex – 24 din cele 47 de state membre au legiferat în favoarea unei asemenea recunoașteri. Hotărârea CEDO a venit la scurt timp după ce vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a făcut apel la recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi sex în toate statele membre ale Uniunii Europene. „Comisia ar trebui să avanseze şi să încerce ca toate statele UE să accepte fără rezerve căsătoria între persoane de acelaşi sex ca pe celelalte căsătorii“, spunea Timmermans la acel moment.

Cu doar o lună înainte de decizia CEDO, de partea cealaltă a Oceanului Atlantic, justiția americană lua o hotărâre în această privință. În iunie 2015, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a decis legalizarea căsătoriei între persoane de același sex. Astfel, toate statele au fost obligate să emită decrete de căsătorie atunci când un cuplu de același sex o cere. Înaintea acestui moment, 31 de state americane legiferau explicit căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie, în timp ce alte 19 state permiteau căsătoria între persoane de același sex.