CEDO a turnat plumb pe aripile sistemului judiciar. Nota de plată a privilegiilor salariale

Hotărârea celor șapte judecători de la Strasbourg a turnat plumb pe aripile sistemului judiciar din țară, pregătit psihologic pentru o victorie de răsunet, având în vedere jurisprudența din țară și mesajele clare transmise de instanțele românești, atât de îngăduitoare cu procesele pentru bani ale colegilor magistrați.

Potrivit statisticii oferite chiar de instanța supremă, cu scopul declarat de „combatere a dezinformării promovate în spațiul public”, 6.817 actuali și foști magistrați se judecă sau s-au judecat cu propriii angajatori. Statistica oficială arată că România are aproximativ 6.500 de magistrați în funcție. Asta înseamnă că aproape toți au deschis procese colective împotriva propriilor angajatori. Ce determină o întreagă categorie profesională să deschidă procese pentru bani? Indiscutabil, rata maximă de câștig a acestora.

Instanța supremă, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Parchetul General au emis ordine pentru plata unor așa-numite drepturi salariale restante, achitate retroactiv pentru ani la rând tuturor magistraților din țara asta? Motivul? Practica neunitară a unor instanțe, care stabileau sume diferite, în funcție de conștiința și pregătirea celor care analizau procesele.

Având în vedere că peste doi ani vor avea loc alegeri pentru CSM, șefii celor trei instituții au emis ordine de salarizare la valori maxime, fără a avea un leu în cont și mizând totul pe rectificarea bugetară și pe frica sistemică a PSD de procurori și judecători. Magistrații și politicienii au învățat că independența are un cost. Primii, ca să închidă ochii, cei din urmă, ca să aibă liniște, că doar banii vin din sacul fără fund denumit bugetul de stat.

De ce spun că independența costă? Potrivit calculelor până în acest moment, fiecare procuror și judecător ar trebui să primească aproximativ 90.000 de euro, pe lângă salariile și pensiile pe care le încasează deja.

Două dintre cele cinci judecătoare care au pierdut la CEDO, Tanța Piroș și Mirela Hancăș, susțin că au de primit de la stat nu mai puțin de 572.000, respectiv 382.000 de euro. Până în 2018, au primit de la stat drepturi restante în valoare de 128.000, respectiv 178.000 de euro. Apoi, Curtea de Apel Alba a interpretat în favoarea lor o cerere și a stabilit că cele două mai au de primit 950.000 de euro, reprezentând sume restante și dobânzi. Fiecare dintre ele încasează câte o pensie de 4.400 de euro.

CEDO le dă numele reale în hotărâre, nu a aplicat GDPR, nu le-a anonimizat veniturile, așa cum ar fi făcut instanțele din țară, invocând, culmea, regulamente europene.

Șocul în țară a fost atât de mare, încât instanța supremă și CSM au emis, în esență, același comunicat, semn că biroul de comunicare al uneia dintre cele două instituții este în plus. CSM și ÎCCJ susțin că executarea hotărârilor judecătorești definitive este obligatorie, inclusiv pentru stat, și că Guvernul nu a contestat existența creanțelor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, ci a invocat posibilitatea eșalonării plății acestora, în considerarea dificultăților bugetare. Nu vreau să mă gândesc câtă mânie proletară ar fi conținut cele două comunicate dacă Pușcașu și ceilalți patru ar fi avut câștig de cauză la CEDO.

În fața acestor sume, CEDO a constatat că jurisprudența Curții Constituționale și cea a Înaltei Curți au contribuit, prin interpretarea legislației, la reconfigurarea cadrului juridic al remunerației judecătorilor, fără acceptul Guvernului.

Curtea mai observă că, atunci când magistrații sunt chemați să se pronunțe asupra unor componente salariale de care ar putea beneficia ei înșiși, participarea lor la adoptarea unor asemenea decizii poate genera un conflict de interese. Dacă spui asta unui magistrat din România, sare ca o minge doi metri. Imediat ești acuzat că ataci independența, inclusiv pe cea financiară, a sistemului judiciar.

În plus, decizii vechi și definitive din 2008 au fost interpretate părtinitor de anumite instanțe în 2020 și au generat noi datorii, chiar dacă între timp au intrat în vigoare noi legi ale salarizării. Asta demonstrează că imaginația unor judecători care judecă cereri de majorări salariale ale colegilor pur și simplu nu are limite. De exemplu, fosta judecătoare Piroș are de primit salariul pe 12 ani, în condițiile în care ea a muncit în total 24 de ani ca judecător.

Numai pentru 2026, Guvernul ar trebui să plătească doar magistraților 1,42 miliarde de euro, în condițiile în care, în intervalul 2006–2026, le-a plătit acestora 1,6 miliarde de euro, în timp ce celorlalți funcționari le-a plătit 73 de milioane de euro în aproximativ aceeași perioadă. Altfel spus, 95,7% din totalul sumelor menționate de Guvern au fost plătite magistraților, în timp ce funcționarii publici din toate celelalte ministere au primit împreună aproximativ 4,3%. Sumele plătite magistraților au fost de 22 de ori mai mari decât cele plătite funcționarilor publici din celelalte ministere.

Înainte de decizia CEDO, PSD, prin vocile lui Sorin Grindeanu și Radu Marinescu, a ținut să amintească de greaua moștenire lăsată de Guvernul Bolojan și a precizat că acesta trebuia să facă rost de bani pentru magistrați. Rămâne de văzut cât vor rezista cei doi la presiunile Liei Savonea, ordonator principal de credite pentru cheltuielile de personal, calitate dobândită de la Ministerul Justiției și oferită extrem de ușor de Cătălin Predoiu, devenit, mai nou, un fel de consultant pentru atragerea de investiții din Golful Persic.