De același autor
În estul Europei jocul s-a complicat enorm. Angela Merkel a ieşit şifonată din negocierile cu Vladimir Putin. De la Washington se aude tot mai tare huruitul armelor.
Preşedintele Klaus Iohannis va face în această săptămână cea mai importantă vizită externă de până acum. Dar dacă echipa lui nu va şti cum să se apropie de Berlin, rămânând în acelaşi timp alături de Statele Unite, România va rămâne o ţară încercuită de prietenii lui Vladimir Putin.
BULGARIA este foarte deranjată de conflictul dintre Occident şi Rusia, principalul scop al guvernului de la Sofia fiind încheierea crizei ucrainene. Indiferent de rezultat. O problemă delicată sunt şi sutele de mii de etnici bulgari care locuiesc chiar în apropierea zonei de conflict din estul Ucrainei. Conform sondajelor de opinie, 63% dintre bulgari doresc să rămână în UE, dar 40,2% sunt împotriva participării la sancţiuni de orice fel împotriva Rusiei.
Bulgaria depinde energetic de Rusia, de unde importă peste 90% din gazele necesare prin Ucraina. Lukoil controlează o bună parte din comerţul cu petrol al Bulgariei, iar centrala nucleară de la Kozlodui are nevoie de combustibil rusesc pentru a funcţiona.
UNGARIA. Atitudinea prietenoasă a Ungariei faţă de Vladimir Putin nu este neobişnuită în corul UE, premierul Viktor Orban fiind însă mult mai vizibil mediatic decât colegii săi slovac şi ceh, altfel la fel de prietenoşi cu judokanul de la Kremlin. Discursul anti-occidental şi simpatia pro-rusă sunt larg răspândite în elita politică maghiară (sursa: raportul German Marshall Fund - "A region disunited") . Dar Orban nu a îndrăznit să blocheze sancţiunile îndreptate împotriva Rusiei: “vom fi loiali aliaţilor noştri din NATO, chiar dacă nu împărtăşim nici măcar 50% din ceea ce ei gândesc şi spun”.
Ungaria depinde energetic de Rusia, peste 60% din gazele sale venind de acolo. În timpul vizitei lui Vladimir Putin la Budapesta de săptămâna trecută, Orban s-a declarat convins că “excluderea Rusiei din Europa nu e raţională” şi că fără Rusia, Europa nu este nici competitivă, nici sigură energetic.
SERBIA. În special datorită istoriei recente, dar şi a afinităţilor culturale, peste jumătate dintre sârbi au astăzi opinii favorabile despre Rusia, în timp ce NATO este văzută negativ de majoritatea populaţiei. Doar 46% din populaţie susţine integrarea Serbiei în UE (sursa: New Eastern Europe).
În decembrie 2014, Serghei Naryshkin, fostul şef al administraţiei lui Putin şi actualul preşedinte al Dumei, a fost primit cu onoruri la Belgrad. Naryshkin este unul dintre oficialii ruşi aflaţi pe lista de sancţiuni, fiindu-i interzis să călătorească în ţările UE. NIS, principala companie energetică din Serbia, este deţinută de Gazprom (56% din acţiuni).
Vecinii României nu sunt singurele ţări din regiune favorabile regimului Vladimir Putin. Cazul Greciei, condusă astăzi de un partid de stânga cu trâmbiţate simpatii pro-Putin, este de notorietate. Guvernul de la Atena are oricând potenţialul de a produce o implozie de proporţii în interiorul UE, prin refuzul de a accepta regulile economice impuse de europeni.
Relaţia dintre TURCIA şi Rusia este însă mult mai importantă şi mai complicată. Erdogan, un lider autoritar, naţionalist, pe modelul lui Putin, a refuzat să se alăture sancţiunilor americane şi europene, deşi face parte dintre aliaţii NATO. Turcia este a doua destinaţie de export pentru Gazprom, după Germania, 60% din gazul turcilor venind din Rusia.
Vizita efectuată de Putin la Ankara la sfârşitul lui 2014 s-a încheiat cu un sîc adresat Uniunii Europene, care blocase construirea conductei de gaze South Stream, dorită de Kremlin. Aşadar, Rusia şi Turcia pun acum la cale o nouă conductă, care să treacă prin Turcia, şi a cărei construcţie ar redirecţiona aproximativ 40% din gazul rusesc care astăzi trebuie să tranziteze Ucraina.
Şeful Gazprom, Alexei Miller, anunţa că până în 2019 conductele care trec astăzi prin Ucraina vor deveni inutile. Pentru asta, ruşii sunt dispuşi să facă reduceri consistente de preţ turcilor (sursa: raportul European Policy Center despre relaţia ruso-turcă).
Aflat la finalul unei perioade în care a luat decizii de politică externă foarte proaste, ambiţiile lui Erdogan rămân însă intacte. Eforturile lui de a nu mai fi atât de dependent energetic de Rusia sunt numeroase, dar până atunci autoritarul politician turc nu are niciun motiv practic să-şi antagonizeze omologul rus.
BOMBA SWIFT
România este încercuită de ţări în care Vladimir Putin şi-a plasat seminţele: fie direct prin tancuri (Ucraina), fie prin propagandă, şantaj energetic sau exploatarea orgoliilor unor lideri autoritari sătui de mustrările occidentului. Care Occident abia acum începe să-şi dea seama cât de mult rod au dat aceste seminţe.
În acest peisaj, Bucureştiul pare să fi rămas singura capitală (încă) fără miros de vodcă şi zornăit de ruble. Noul preşedinte Klaus Iohannis a lansat semnale fără echivoc: “se justifică menţinerea sancţiunilor împotriva Rusiei (...) trebuie luată în considerare intensificarea lor”. Dar...
Occidentul nu este unit în privinţa abordării viitoare a Rusiei. Dinspre Washington se aud multe voci care susţin înarmarea Ucrainei, incapabilă să facă faţă trupelor mai bine dotate şi antrenate ale lui Vladimir Putin. Această opinie beneficiază de sprijinul majorităţii republicane din Congres şi de al mai multor lideri militari NATO, dar nu şi de susţinerea Casei Albe.
În interiorul UE se vorbeşte tot mai des, şi în special la Londra, despre aplicarea unei măsuri economice cu potenţial devastator asupra Rusiei: excluderea din sistemul bancar de plăţi SWIFT, ceea ce ar face imposibil orice transfer de bani între băncile ruse şi restul lumii. Într-un astfel de caz, răspunsul Moscovei ar fi “fără limite”, conform premierului rus Dmitry Medvedev, fiind imediat urmat de expulzarea ambasadorului american de la Moscova şi rechemarea celui rus de la Washington.
Kremlinul se teme mai mult de bomba SWIFT, decât de posibila trimitere de armament occidental în Ucraina. Motivul este simplu: punctul vulnerabil al lui Putin nu este militar, ci economic. Un oficial american, citat de Financial Times, afirmă că pe o scală de la unu la zece a sancţiunilor economice, bomba SWIFT ar fi un zece. Problema este că sancţiunile economice actuale sunt doar undeva pe la doi sau trei.
VA FI IOHANNIS INTELEPT?
Şi aici se pune întrebarea: ce partitură va cânta România în corul alianţei occidentale? Este clar că nu cea a republicanilor americani. “Livrările de armament niciodată nu au pacificat zone conflictuale, întotdeauna duc la o amplificare a conflictului”, a spus preşedintele Iohannis.
Iohannis va sta joi la aceeaşi masă cu Angela Merkel, cancelarul german. Merkel a ieşit şifonată din ultima rundă de negocieri de la Minsk, de unde Vladimir Putin a obţinut multe, iar Merkel doar un respiro scurt. Foarte scurt. Duminică, în oraşele din estul Ucrainei au continuat să explodeze bombe.
Ce va alege Merkel? Va continua să intensifice treptat şi lent sancţiunile economice, aşa cum îşi doresc socialiştii germani, partenerii ei de guvernare? Sau va sări direct de la nivelul trei la nouă sau chiar la zece pe scala sancţiunilor?
Pentru prima dată cancelarul Germaniei va putea discuta chiar în limba ei maternă cu preşedintele României. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în rândul consilierilor şi a celorlalţi experţi, căci echipa lui Iohannis are mai mulţi vorbitori foarte buni de germană decât orice altă echipă prezidenţială precedentă. Şi acest detaliu, chiar dacă pare greu de crezut, contează. Iar ceea ce reprezentanţii României trebuie să-i spună, în germana lor fluentă, doamnei Merkel este: “Sancţiuni economice dure. Cât mai dure!”
Bomba SWIFT trebuie să fie pusă pe masă.
Acesta este singurul punct de compromis în care Casa Albă şi Berlinul (a se citi Uniunea Europeană) se pot întâlni. Iar România trebuie să negocieze cu înţelepciune un moment extrem de complicat: să rămână alături de Statele Unite dar, în acelaşi timp, să se apropie de Berlin.
Este singura soluţie. Pentru că astăzi, România este încercuită.
Articol publicat de HotNews.ro
 - Copy.jpg)
Comentarii 11
FLORIAN D. MIREA - 02-26-2015
De fapt, situatia este mult mai complicata in prezent, fiindca se desfasoara pe o vasta arie geostrategica. Nu doar in zona turceasca situatia s-a modificat in defavoarea noastra, dar in toata zona estica a Mediteranei. La ora actuala, potrivit unor informatii de incredere, partea greceasca a Ciprului este napadita de rusi si unele localitati (orase) cipriote au atat de multi cetateni rusi, ca limba rusa poate fi mai des auzita pe strada sau in magazine decat limba bastinasilor sau limba engleza, de circulatie internationala. Prezenta atator cetateni rusi intr-o insula cu excelenta pozitie strategica in partea de est a Marii Mediterane da de gandit. Oficial, multi cetateni de-ai lui Putin probabil ca stationeaza acolo ca oameni de afaceri sau turisti, dar va amintiti de "turistii" sovietici din Romania, la finalul anului 1989? Si ati auzit de noua tehnica de a duce razboaiele de agresiune cu "omuleti verzi" sau cu grupari militare "locale si independente"? Ii zice "razboi asimetric" si maica Rusie a acumulat deja o bogata experienta in acest mod nou de a purta conflictele militare, sperand sa isi extinda teritoriul pe seama altor state, fara sa apara in postura de agresor. In fine, dar nu in ultimul rand: presedintele Ciprului este un foarte bun prieten al Moscovei. Care se arata foarte generoasa cu cipriotii si le da gaz ieftin si tot ce le mai trebuie, ca sa le fie bine, iar ei se uita la Rusia ca la Maica Omida. Scotand din calcul deocamdata Serbia, care poate ca nu va sari si ea sa ne dea la cap in caz de ceva, fiindca si noi ne-am abtinut cand am avut ocazia, situatia pentru noi se prezinta cam asa: Ungaria lui Orban, in coasta noastra vestica. Prietenoasa Bulgarie (dar nu cu noi, ci cu Rusia), care vrea acum referendum de iesire din NATO, la frontiera de sud, deocamdata. Mai incolo, Grecia guvernata de baietii veseli ai "Syriza", mari prieteni si ei cu Moscova (de la Alexandru Ipsilanti citire, cel care a vrut sa elibereze Grecia transformand tarile romane in teatru de razboi). Iar din Cipru, din Siria... ne surad amical marinarii de pe navele de razboi rusesti si "omuletii verzi" convertiti in pasnici turisti si afaceristi prin insoritele orase cipriote. Seamana cu o menghina geostrategica, mestesugita ca la Stalingrad, care se strange incet-incet peste spinarea romanilor, singurii care nu pot, din motive bine intemeiate, sa se declare fara rezerve rude de gradul unu cu marele frate de la Rasarit.
Răspundeprofesoru - 02-25-2015
Incalcarea memorandumului de la Budapesta nu e in nici un caz o actiune anti-NATO.// Activitatea avioanelor si submarinelor e specifica Razboiului Rece: un mod de a aminti statelor NATO ca exista un pret pentru eventuale actiuni anti-Rusia (cum ar fi implicarea in razboiul din Ucraina). Se practica si invers: ieri a fost ziua independentei Estoniei. Prin orasul rusofon Narva au defilat soldati NATO americani, britanici ec., blindate americane si olandeze la 300 de METRI de granita cu Rusia.// Cu rapirile de soldati, cred ca te referi la ofiterul politiei de frontiera estone. Estonia sustine ca a fost rapit de pe teritoriul eston, Rusia sustine ca a fost arestat ca spion pe teritoriul rusesc.// Singura actiune agresiva la care ma pot gandi e asasinarea ex-agentului FSB Alexandr Litvinenko la Londra cu poloniu radioactiv. Tipic pentru dictaturi. Dar nu la astfel de actiuni ma refer. Stalin l-a asasinat pe Trotki in Mexic, dar n-avea nici o treaba cu Mexicul. Pur si simplu s-a nimerit ca Trotki sa fie acolo si nu in alta parte.// Nu cred ca Rusia va ataca tarile NATO. N-a indraznit sa le atace nici Pactul de la Varsovia, la apogeul puterii sale. Nu le-a atacat Rusia atunci cand a fost puternica, avand Ucraina in sfera sa de influenta. Iar acum are pe cap si razboiul din Ucraina. Daca Rusia va ataca, vom lupta. Pentru asta exista aliantele// Dar daca ne implicam in razboiul din Ucraina de teama ca daca nu ajutam Ucraina Rusia va fi incurajata sa atace tarile NATO (?!) ("lectia de la Munchen") facem ca ala care s-a sinucis de frica mortii.
RăspundeFelix - 02-25-2015
Intentii agresive ale Rusiei impotriva NATO... pai ar fi incalcarea memorandumului de la Budapesta, intensificarea zborurilor avioanelor de vanatoare/ bombardament precum si a activitatilor submarinelor rusesti la granitzele NATO (si uneori un pic dincolo de ele), asasinate executate pe teritoriul tarilor NATO, rapiri de soldati ai unei tari NATO, protectie informativa (si/sau racolare) a unor cetateni acuzati de tradare pe teritoriul unei tari NATO, declaratii de tip Goebbels la adresa unor tari NATO .. daca imi mai amintesc iti mai spun. Desi cred ca le stii si tu.
Răspundeprofesoru - 02-25-2015
@Felix: Gresesti. Am mai discutat despre asta. Turcii nu sesizeaza pericolul pentru ca nu exista DOVEZI sau macar INDICII ale intentiilor agresive ale Rusiei la adresa UE/NATO. Cel care afirma ca aceste intentii exista trebuie sa o dovedeasca. Nu cel care contesta existenta intentiilor agresive! Pentru ca nu poti cere cuiva sa demonstreze ca un anumit lucru NU EXISTA. Poti sa demonstrezi ca Yeti nu exista? Nu poti. Dar poti sa AFIRMI ca nu exista, pentru ca existenta lui nu a fost dovedita. Dar cel care afirma ca Yeti exista trebuie sa o dovedeasca.// Am ajuns in situatia ca unii analisti sa sustina ca relatiile bune ale Rusiei cu unele tari UE/NATO sunt dovada intentiilor agresive ale Rusiei! Rusia are relatii bune cu acele tari si partide care inchid ochii la actiunile din Ucraina. Preferabil pentru Rusia ar fi ca intreg spatiul UE/NATO sa poata trece peste asta pentru ca relatiile bilaterale (credite, comert, investitii) sa fie restabilite.
RăspundeFlorin - 02-25-2015
Sa nu uitam de semintzele plantate de rusi in curtea noastra. Nu stim cand vor da rod ...
RăspundeFelix - 02-25-2015
Ahaa, am inteles, tu stii ca nu exista nici un pericol, asa ca turcii au dreptate ("Turcii nu sesizeaza pericolul tocmai pentru ca nu exista nici un pericol"). Ceea ce demonstreaza ca nu exista pericol. Cred ca eroarea asta de argumentatie se numeste "argument circular".
Răspundeprofesoru - 02-25-2015
Felix, postarea mea era o PARODIE a declaratiilor si analizelor care sustin ca Rusia are intentii agresive la adresa Tarilor Baltice, Poloniei, Romaniei si a UE in general. Turcii nu sesizeaza pericolul tocmai pentru ca nu exista nici un pericol (la adresa Turciei sau a aliatilor ei din NATO). Spre deosebire de polonezi, baltici si de multi politicieni si analisti din Romania si Occident, turcii nu sufera de paranoia rusofoba. De aceea e firesc ca Turcia sa urmareasca obtinerea de avantaje din relatia cu Rusia: exporta alimente, isi imbunatateste pozitia strategica prin constructia gazoductului Turkish-stream.
RăspundeParleur - 02-24-2015
Pana la urma ramanem cu o sueta in limba lui Marx si Engels.
RăspundeFelix - 02-24-2015
Da, prietenia asta ruso-turca e un pic stranie. cel putin pentru turci.
RăspundeFelix - 02-24-2015
Sigur, Rusdia o sa construiasca gazoductul prin Turcia, cu tehnologie de varf ruso-turca. E rational sa le faca turcilor un discount, la preturile astea exorbitante la petrol, pretul la gaze e asa de mare incat merita investit. Inainte de gazoduct insa o sa faca un pod spre Crimeea (Sursa discurs Medvedev). Si o sa le dea grecilor jde miliarde sa isi plateasca datoriile (sursa ministrul elen al apararii)
Răspundeprofesoru - 02-24-2015
Situatia Romaniei e floare la ureche pe langa situatia disperata a Turciei. Rusia a incercuit complet Turcia. In Est Armenia e pe orbita Rusiei si gazduieste baza militara rusa de la Gyumri. Teritoriile ocupate din Georgia (Abhazia si Osetia) sunt la doar 100 km de granita cu Turcia. In Nord, Rusia a anexat Crimea si in consecinta domina Marea Neagra. In Vest Grecia si Bulgaria sunt si ele tari filoruse. In Sud, Rusia are dreptul sa utilizeze bazele aeronavale din Cipru. In mod incredibil turcii nu sesizeaza pericolul si refuza sa se alature sanctiunilor anti-Rusia, ba chiar construiesc impreuna cu rusii gazoductul Turkish-stream. Daca n-au jurnalisti care sa le deschida ochii...:))
Răspunde