Bine ați făcut că ați pus ICR-ul cu botul pe labe!

Recunosc, am ezitat să scriu despre Institutul Cultural Român pentru că mă strivea vinovăția. A sosit însă ceasul să mărturisesc: da, am fost unul dintre profitorii ticăloși trimiși în misiune să-și denigreze țara. Acum vreo patru luni m-am înhăitat cu bine-cunoscuta cosmopolită Ioana Pârvulescu și am fost la Stockholm să ținem o conferință la Institutul Cultural Român despre un scriitor îndoielnic, maestru al deriziunii și cinic reprezentant al burgheziei: Ion Luca Caragiale. Mai mult, am îndrăznit să vorbim și despre un suedez de o moralitate dubioasă, pe nume August Strindberg. În josnicia mea am mers până-ntr-acolo încât să-l pomenesc chiar și pe un reprezentant al imperialismului britanic: William Shakespeare. Sunt copleșit de rușine.

Noroc cu ochiul vigilent al USL-ului, care a văzut imediat, din primele clipe ale instalării la putere, că izvorul tuturor relelor din patria noastră e Institutul Cultural. De-acolo e sabotată economia națională, scriitorii și artiștii vânduți ocultei culturale împiedică sistematic construirea autostrăzilor, smulg medicamentele de la gura bolnavilor, îi deturnează pe elevi de la studiu, destabilizează întreprinderile mici și mijlocii, prăbușesc leul. Și, mai presus de toate, își denigrează țara. În nemărginita lui înțelepciune, USL-ul a acționat prompt.

Și bine a făcut. M-am convins imediat ce am sosit la Stockholm cât de perfid este acel cuib al reacțiunii numit Institut Cultural Român. Diabolicul Dan Șafran a complotat să organizeze acolo o expoziție Isidore Isou, pe care suedezii (nu doar românii!) se-nghesuiau s-o viziteze. Unde erau frumoasele noastre ștergare populare, unde fotografiile cu realizările economiei naționale, unde portretele voievozilor? Nicăieri. În schimb, pe pereți, pagini uriașe conținând un text într-o limbă străină (franceză!) și desene reprezentând femei goale – când știe toată lumea cât de pudică e țăranca din spațiul carpato-danubiano-pontic. Apoi, la începutul conferinței, același Dan Șafran s-a lăudat că a susținut traducerea unor cărți de literatură, ignorând complet lucrările marilor noștri savanți despre daci și traci sau despre lupta de clasă. Cât cinism! Și publicul? În loc să văd în sală costume populare din toate regiunile țării, mai mult suedezi! Ce căutau, mă rog, spălăciții ăia pe pământul românesc de la Stockholm? Nu mai aveau loc în restul orașului?

Și-au permis să vină acolo scriitori suedezi, ca Magnus Florin, actori de la Teatrul Dramaten, racolați de agenții institutului. Mai recunosc și că, în ticăloșia mea, în loc să vorbesc neaoș românește, am folosit engleza, limba imperialismului. În discuția cu Magnus Florin am aflat că Institutul Cultural Român de la Stockholm e cel mai activ dintre toate institutele culturale de acolo – va dați seama cât de perfid a acționat Dan Șafran, cum și-a întins el tentaculele ca să ademenească străini, în loc să-i sature pe românii noștri cu sarmale și, poate, cu ceva manele. Iar dacă la Stockholm nu sunt destui români iubitori de manele, să importe din țară, unde avem o rezervă mare.

În sfârșit USL-ul a făcut dreptate și va dărui românilor Institutele Culturale din țările străine, fiindcă aflu că asemenea acte de trădare națională nu se săvârșesc numai la Stockholm, ci și în alte capitale. Toți cei de teapa lui Dan Șafran vor simți telepatic mânia proletară și se vor retrage în culturile țărilor unde trăiesc, fără să mai întineze nobilele noastre idealuri naționale. Iar, la noile institute culturale, nobilele idealuri vor fi slujite invitând ansambluri de călușari, coruri de femei, copii și bătrâni, mititeii (aduși, cu sacrificii, din patrie) vor fi azvârliți cu praștia, cârnăciorii oltenești se vor târî pe podea și se va intona în fiecare dimineață „Deșteaptă-te, române”. Pe un altar, va fi așezată „Eterna și fascinanta Românie” ferecată în aur, iar sub altar – damigeana de zaibăr, s-aibă parte de ea toți românii care tânjesc după patrie. Nici nu va fi nevoie să se pună la intrare afișul „Interzis străinilor” – nu cred că va îndrăzni vreunul să mai calce pe-acolo.

În această imensă vinovăție a Institutului Cultural Român, am și eu partea mea de vină, știu bine că sunt un trădător de neam, drept care mărturisesc aici și promit să mă autoflagelez cinci minute pe zi ascultând discursurile lui Crin Antonescu, iar duminica cinci minute pedeapsă suplimentară cu Dan Șova.