De același autor
Celor pe drept cuvânt înfometați de glucide li se pare tentant, problema e că, amestecată în crema dulce, e înăuntru o pilulă toxică în care stau ascunse două ordonanțe de urgență. Unii oameni din marile orașe au simțit pericolul otrăvii și au ieșit în stradă. Ar mai fi o problemă, ale cărei efecte sunt cu bătaie lungă: indigestia financiară gravă provocată de glucidele din tort. Însă drama care se joacă acum în România are un orizont foarte apropiat, e un război al spaimelor imediate – pe de o parte, frica echipei Dragnea de pușcărie, pe de alta, frica de otravă a publicului informat. Așa cum s-a văzut, ambele spaime sunt violente.
Nu știu ce efect va avea invitația la referendum a președintelui Iohannis, cert e că echipa Dragnea nu-și poate risca libertatea, și e condamnată să acționeze fulgerător. Va paria pe gerul din zilele următoare, pe glucidele din tort și pe indolența unei mari părți a populației. Se va bizui din nou pe aparatul ei de propagandă. Are în mână nu doar parlamentul, dar și CNA-ul – esențial în dezinformarea practicată sistematic de atâția ani. Are toate armele pentru a obține o victorie rapidă prin care să lichideze de facto justiția.
Și mai departe? Sigur, din perspectiva celor înspăimântați de pușcărie întrebarea e fără sens, nu contează decât că vor fi liberi. Ei sunt prizonierii orizontului imediat. Pe de altă parte, cei înspăimântați de otravă își vor continua probabil protestele, indiferent dacă va fi sau nu ger – și spaima lor e mare. Ce mă interesează aici e însă reacția altor două categorii implicate în dramă, dar a căror prezență pe scenă e mai discretă.
Prima categorie este cea a procurorilor și judecătorilor. Echipa Dragnea trebuie să parieze pe lașitatea și conformismul lor, după ce va fi operat schimbări masive în sistem, pentru că orice dosar închis riscă la un moment dat să fie redeschis. De fapt, echipa Dragnea a declarat război justiției. Dacă într-o țară un hoț vine la putere, prima lui grijă va fi să dezincrimineze hoția – e banal. Nu la fel de banal este efectul pe termen ceva mai lung. Justiția română se află undeva la jumătatea drumului: nu e atât de slabă încât să fie spulberată dintr-o lovitură, nici atât de robustă încât să reziste unor presiuni oricât de mari. Procurorii și judecătorii sunt oameni ca noi toți, cu slăbiciuni și ambiții. Însă și cu o mândrie profesională care, în cazul unora, poate sfida atentatul la justiție în curs de desfășurare. Mă îndoiesc că echipa Dragnea are acum răgazul să ia în calcul mândria procurorilor și judecătorilor. Și nu mă hazardez să-i văd în număr imens lipsiți de onoare, în ciuda tuturor clișeelor pe care ni le-am construit despre români. Poate că încurajările primite în ultimii ani au produs o mutație.
A doua categorie este cea a pesediștilor nepenali. Nu știu cât de mulți și cât de puternici sunt în partid, și nu vreau să-mi fac iluzii. Oricum însă, pentru ei ar putea exista un viitor dincolo de ziua de mâine. Există într-adevăr ceva care se cheamă istorie – și e limpede că nu echipa Dragnea va fi cea care o va scrie. Așa cum nu versiunea lui Ion Iliescu despre mineriade e cea consemnată de istorie. Chiar dacă nu va intra în pușcărie, nimeni nu va crede (și, de fapt, nu crede) că nu el i-a chemat pe mineri ca să lichideze manifestația din Piața Universității. Până și domnul Dragnea a vrut să se debaraseze de Ion Iliescu, deja istoria l-a așezat la locul lui și a devenit un personaj tenebros-radioactiv. O ticăloșie comisă în particular poate lăsa doar sechele în conștiință, dar ticăloșia publică a unui politician aduce cu sine condamnarea publică – fie și peste ceva timp. Să ne amintim totuși cât de repede a ieșit la iveală chipul dezgustător al domnului Oprea. Obișnuim să spunem că nimeni la noi nu se poate compromite – dar e lucrul ăsta adevărat până la capăt? Informația, care circulă acum atât de repede și la scară atât de mare, apropie orizontul zilei de mâine. Domnul Ion Iliescu nu mai are ambiții politice, nu mai are decât dorința de a-și sfârși zilele acasă, el a beneficiat de un lung termen de grație, pentru pesediștii nepenali însă, termenul de grație va fi mult mai scurt dacă se vor alinia docil liniei partidului. Pragmatic vorbind, din perspectiva lor, mi se pare riscant să joace necondiționat pe cartea echipei Dragnea – pariind totul pe forța propagandei, ignoranță și indolență. E un calcul pe care probabil și-l fac, tatonând pragul dincolo de care viitorul lor politic se surpă. Chiar crede cineva că versiunea Dragnea despre manifestațiile de duminică are vreo șansă să se impună? Cumva domnul Grindeanu? De la Iași se aude parcă altceva.
Mai sunt zile din săptămână pe care să le înnegrească guvernul dirijat de domnul Dragnea. Apoi, se poate ajunge, de pildă, și la marțea-neagră-bis. Câte bisuri vor urma – asta depinde nu numai de personajele aflate în scenă, dar și de publicul de pe străzile din București, Cluj, Timișoara, Sibiu, Iași, Constanța... Deocamdată e războiul spaimelor, însă ne așteaptă probabil o îndelungată luptă de rezistență civică.
