De același autor
Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. În aceste zile, la hotelul “Holiday Inn” din Sankt Petersburg, sub patronajulul partidului “Rodina” de orientare putinistă, are loc ceea ce antifrastic se numește “Forumul Conservator”. Sunt prezenți reprezentanții unor formațiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler și maniacii suprematismului alb, antisemiți de toate culorile, xenofobi isterici și alte creaturi pe care, în chip normal, le numim crackpots. Cei care au încercat să protesteze au fost ridicați de poliție.
Așadar, în apropierea aniversării a șapte decenii de la victoria împotriva Germaniei naziste, fostul locotenent-colonel KGB, cel care se jură urbi et orbi că venerează sacrificiile sovietice din acel teribil carnagiu mondial, mai brutal și mai sângeros decât orice a cunoscut omenirea până atunci, devine complicele unei reuniuni revanșarde de cea mai abjectă formulă fascistă. Această adunare are loc în orașul de pe Neva, Leningradul celor 900 de zile de supraviețuire în condițiile atroce ale blocadei. Dar este și orașul lui Putka și al mafiei care l-a adus la putere.
Ce-l unește pe Putin cu acești gangsteri politici deghizați în oameni politici? Simplu spus, oroarea de diversitate și de pluralism. Se zvârcolesc în mormânt scritori precum Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski, Ilya Ehrenburg, Anna Ahmatova, Vasili Grossman, Mihail Șolohov, Aleksandr Soljenițîn — menționăm deliberat autori altminteri foarte diferiți, dar în mod cert cu toții anti-naziști.
Putin se joacă în aceste momente cu focul. Idila cu extremismul (de dreapta ori de stânga) nu poate duce decât la dezastre. Când Hillary Clinton a propus analogia între invazia Crimeii, acum un an, și cea a Cehoslovaciei, de către Hitler, au fost unii care au protestat. Mai sunt și acum destui, convinși sau stipendiați, care vorbesc despre “legitima apărare” a lui Putin și a camarilei sale. Timp în care hoțul strigă “Prindeți hoțul!”, acuzând de fascism Maidanul și alte expresii ale libertății civice.
A sosit din plin momentul să se renunțe la gândirea deziderativă, la ceea ce se cheamă wishful thinking. Putin este un dictator amoral căruia principiile dreptului internațional nu-i spun absolut nimic. El disprețuiește statul de drept și nu crede decât în forță. Este anti-occidental și anti-liberal în chip visceral. Cum scrie Alain Besançon în eseul tradus și prefațat de noi doi, Putin este urmașul sovietismului, împărtășește cu Lenin, Stalin, Hrușciov și Brejnev oroarea de libertate, de ceea ce înseamnă autonomia individului. Se regăsește în cultul disciplinei cazone, în imnurile și marșurile imperialiste, în doctrinele rasiste care inspiră, în unele privințe, proiectul eurasiatic. Nu are ce oferi poporului rus decât arme, agresiuni și circ de tipul Olimpiadei de la Soci (adevărată potemkinadă). Avem de-a face cu un regim corupt integral și iremediabil, cu o metastază a abjecției și a turpitudinii.
Putin pariază pe starea de spirit disperată din Rusia acestor vremuri. În acest sens, ispita fascistă pe care o încarnează el este similară celei despre care a scris istoricul Fritz Stern când s-a ocupat de ascensiunea nazismului. Alianța extremei drepte vestice care îl glorifică pe Putin (probabil subvenționată de acesta) își zice “Pace și Libertate”. În fapt, e vorba de sclavie și război. Cine ignoră acest lucru nu pricepe natura sistemului putinist și adevăratele sale obiective. Ignoranța, în acest caz, duce în mod cert la catastrofă. Dacă sunăm cassandric în acest text, o facem cât se poate de responsabil, convinși că doar rezistența la acest proiect liberticid poate salva omenirea de un Armageddon — sau, de acea “apocalipsă într-o singură țară”, așa cum circula o glumă amară, după prăbușirea URSS, ca prelucrare a tezei staliniste. În acest sens, Kremlinul a devenit sinecdoca pandemoniului contemporan…
