De același autor
Atunci cand, invitat de profesorul Valeriu Stoica, am acceptat sa fiu presedintele Consiliului Academic al Institutului de Studii Populare (think tank-ul PDL), i-am spus ca nu vad acea pozitie drept o limitare a dreptului meu de a ma delimita de pozitiile acelui partid atunci cand nu voi fi de acord cu ele. Nu am devenit membru PDL. M-a asigurat ca asa vor sta lucrurile. In acest spirit, scriu aceste randuri pentru a exprima o sincera ingrijorare si o fierbinte speranta.
Sunt ingrijorat ca oameni de admirabila tinuta intelectuala si morala sunt amenintati in aceste zile cu excluderea din PDL pentru faptul ca au spus public ceea ce gandesc. Se vehiculeaza o conceptie pe care eu o socot anacronica despre “disciplina de partid”. Sunt ingrijorat pentru ca asistam, mi-e teama, la revenirea unor metode pe care, cel putin in spatiul dreptei democratice din Romania, le credeam apuse. Ca un Crin Antonescu ii afuriseste pe cei care indraznesc sa-l conteste, nu ma mira. Dar ma mira si ma ingrijoreaza sa observ reactii similare in acea zona pe care o socot emancipata de puseurile de tip comunist.
De-a lungul anilor, am scris pe larg despre natura leninismului si a versiunii sale exacerbate care a fost stalinismul. Viziunea bolsevica este una intoleranta, exclusivista si manicheista, deci una care imparte universul politic de o maniera ireductibila in prieteni si dusmani. Leninismul este monoton si monocrom. Cultiva monologul si detesta dialogul. Diferenta cruciala dintre bolsevici si socialistii democratici era tocmai definirea calitatii de membru de partid. Pentru comunisti, disciplina era una de fier, inflexibila si coercitiva. Nu era acceptata niciun fel de abatere de la linia dictata de “organele superioare”.
PDL nu este, nu trebuie sa fie un partid de tip bolsevic in care domneste “centralismul democratic” de tip leninist. Nu numai ca libertatea fractiunilor (interzisa de Lenin in Partidul Comunist in martie 1921) trebuie recunoscuta, dar, in opinia mea, ea trebuie chiar incurajata. Pentru mine (si nu doar pentru mine) sintagma “excludere din partid” suna terifiant (et pour cause). PDL trebuie sa fie, ca partid modern, o formatiune a incluziunii, nu a expulzarilor pripite si a excomunicarilor brutale.
PDL nu este, nu trebuie sa fie un partid de genul PNL-ului antonescian in care “deviatorii” sunt pedepsiti fara mila, expulzati drept “tradatori” si “sabotori”. PDL nu este, nu trebuie sa fie oglinda la dreapta a PSD, un partid nascut din cenusa inca nestinsa a PCR. Oameni ca Teodor Baconschi, Cristian Preda, Sever Voinescu, Toader Paleologu, Monica Macovei ar trebui priviti drept tezaurul de idei strategice al PDL. Niciun alt partid din Romania nu se poate mandri cu prezenta in randurile sale, si inca in pozitii influente, a unor asemenea intelectuali critici. Sunt apropiat prieten de ani de zile cu Traian Ungureanu, dar nu inteleg o anumita indarjire a sa in clipa de fata.
Imi exprim aici speranta ca Traian Ungureanu si alti colegi care stiu ca fara democratie interna un partid politic se transforma intr-un cadavru, intr-o colectie de mediocritati arogante si sterile, vor interveni la timp spre a opri ceea ce nu poate servi nici dreptei romanesti, nici cauzei libertatii in general. Nu este aici locul sa examinez relatiile dintre PDL si alte formatiuni ale dreptei romanesti. Voi spune doar ca unitatea dreptei nu poate fi decat una in diversitate, ca nicio miscare si niciun partid nu poate declara, de o maniera apodictic-narcisista, “Dreapta sunt eu”.
Iata lista membrilor Consiliului Academic al ISP:
Vladimir Tismăneanu, Presedinte
Teodor Baconschi
Radu Carp
Tom Gallagher
Petre Guran
Gabriel Liiceanu
Mihail Neamţu
Virgil Nemoianu
Radu Preda
Roger Scruton
Ioan Stanomir
Precizez ca acest articol exprima doar opiniile mele.
