De același autor
Politica e o meserie. Ca în orice altă meserie, te duci la serviciu, faci ceva şi apoi te uiţi să vezi ce-a ieşit. Dacă tot timpul ţi se spune că a ieşit prost, şi asta în principal din cauză că tu eşti în neregulă, şansele să dezvolţi o atitudine pozitivă faţă de ce faci sau faţă de cei pentru care faci sunt minime. Practic, sunt zero.
Am intrat într-un cerc vicios. Pe măsură ce ne înjurăm mai tare politicienii, câştigă teren politicieni mai demni de înjurat.
Să ne gândim pentru o clipă fiecare la noi înşine: cum ne-am simţi să ne ducem în fiecare zi la un job la care să putem paria dinainte că, aproape orice am face, clienţii noştri vor fi nemulţumiţi, ne vor apostrofa şi ne vor condamna public? Cam cu ce tragere de inimă ne-am trezi dimineaţa şi cu ce respect de sine am adormi noaptea?
Şi atunci, cam ce fel de oameni se pot înhăma, cu şanse, la o carieră politică în România de azi? În acest moment, îmi pare că principala calitate care se cere de la un politician român e să fie cât mai imun la critici. Or, ca să poţi să nu-ţi pese de ce părere au ceilalţi despre tine, trebuie să fii orientat exclusiv către interesul tău personal sau al găştii care te ţine în braţe. În felul ăsta cercul se închide şi profeţia se împlineşte – politicienii sunt corupţi, nesimţiţi şi nu îi reprezintă pe cei care votează. Nu cumva însă felul lor de a fi e în mare măsură tocmai rezultatul felului în care noi, cei din afara ei, tratăm nediscriminat clasa politică?
Simt o întrebare legitimă lângă ureche: „Şi ce-ai vrea, să-i lăudăm?“. Nu, n-aş vrea să-i lăudăm. Pe toţi.
Dar n-aş vrea nici să-i criticăm. Pe toţi, tot timpul. Nu pot să nu plec de la premisa că există, între politicienii români, şi unii care sunt frecventabili şi care, din când în când, mai fac şi lucruri bune. Pe ei cred că ne-ar ajuta să îi apreciem mai mult, mai curajos, mai apăsat, în spaţiul public românesc. Pentru ca şi ei, şi alţii ca ei să aibă un interes în a face lucruri bune, bune în accepţiunea celor pentru care sunt făcute. Să simtă în mod explicit că merită efortul, că se aleg cu ceva important dacă se comportă într-un fel mai bun decât alţii.
Ştiu că aprecierea aproapelui nu e un obicei larg răspândit în societatea românească. Ca să fiu şi mai tranşant, e atât de puţin răspândit, încât, atunci când apare, e privit mai degrabă cu suspiciunea unor motivaţii oculte. Dar, totuşi, trebuie început de undeva.
În mediul de business există studii documentate care demonstrează că, pentru a fi constructiv, adică pentru a ajuta o persoană să progreseze, să devină mai bună în ceea ce face, feedback-ul pe care ea îl primeşte de la altcineva trebuie să fie într-un raport de 1 la 3 până la 1 la 5 între remarcele negative şi cele pozitive. Adică mult mai multe pozitive decât negative.
Ăsta e un raport foarte contracultural pentru România. De neconceput pentru mulţi. Pentru că cei mai mulţi creştem, de mici, cu un raport invers. Care ne şi „ajută“ să creştem invers. În loc să acumulăm din ce în ce mai multă încredere în noi, dezvoltăm din ce în ce mai multă neîncredere. În loc să deprindem bucuria de a îi aprecia pe alţii, dobândim dependenţa de a-i critica. Cu deplină bună intenţie, bineînţeles, facem asta în interesul lor, să-i ajutăm să-şi corecteze greşelile, să fie mai buni. Doar că rezultatul e tocmai pe dos. Cei asupra cărora ne revărsam cu insistenţă criticile bine intenţionate devin din ce în ce mai defensivi, mai agresivi, mai surzi la critici. Deci mai criticabili. Cercul vicios se închide iarăşi, fatidic.
Nu fac aici o pledoarie pentru laude nefondate, gratuite, pentru oricine, doar de dragul de a mima un raport optim. Spun doar că între deloc şi de tot e foarte mult loc. Pe care am putea să-l umplem cu opinii autentice, însă în ambele talere ale balanţei. Dacă binele e considerat normal, deci nu merită atenţie, iar răul trebuie semnalat perpetuu cu surle şi trâmbiţe, tuturor ne va fi doar din ce în ce mai rău.
Revenind la politică, înţeleg că propunerea poate suna aiurea pentru peisajul mass-media româneşti, dar îmi asum postura excentrică. Dacă aş lucra pentru o publicaţie, un radio, o televiziune şi aş vrea să fac ceva în plus pentru ţara asta, aş încerca un exerciţiu: la fiecare 5, 7 sau 10 relatări negative despre politicienii români, să dau şi una pozitivă. Vorbesc acum de acele vehicule mass-media în care alegerea inteligentă e posibilă, adică nu de acelea în care prostia e la putere sau de acelea în care atacurile comandate fac legea.
Iar aud o întrebare: „Şi de unde să dau o relatare pozitivă, dacă toţi fac numai porcării?“. Păi, ca să o dau trebuie să o găsesc. Ca să o găsesc, trebuie să o caut. Aşadar, trebuie să-mi pun perechea de ochi şi de urechi care se uită după lucruri bune. Ceea ce, cum ziceam mai devreme, nu-mi vine chiar natural, pentru că n-am crescut aşa şi nu sunt încurajat aşa. E nevoie să fac un efort, să vreau să văd şi lucurile bune, care sunt mai greu de observat decât cele rele, pentru că ele nu ies la fel de tare în evidenţă. Tocmai de aceea, odată găsite, ar trebui ajutate să iasă în evidenţă, ca să ne putem simţi şi noi un pic mai bine că avem în preajmă politicieni care fac pentru noi şi lucruri bune. Şi să-i facem şi pe ei, chiar dacă puţini la număr, să se simtă cât e cât apreciaţi, ca să îşi dorească şi alţii să continue alături de ei. Nu le-am face lor o favoare, ci nouă un mare serviciu. //
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 13
cosmin alexandru - 12-11-2011
vai tu chiar e excelent????????????
RăspundeGeorge Stoian - 07-01-2009
Ati putea nominaliza 3 politicieni care merita laudati? Si ptr ce concret?
RăspundeDan - 06-30-2009
Domnule Alexandru, ati facut un fel de politica. Fara prea mare succes. Acum veniti si scrieti un articol in care nu credeti nici dumneavoastra. Scrieti un articol in care puterea exemplului unui politician despre care ar trebui sa vorbim de bine nu exista. Sunt in politica de multi ani ca membru simplu si activez si acum si pot sa va spun ca nu ai ce sa lauzi. Nici pe cei in virsta si nici pe cei tineri.
RăspundeAlex - 06-30-2009
Hmm... articolul pleaca de la o premisa falsa: comentariile negative au adus in plin plan politiceni prosti. Total fals din pc meu de vedere. Exista principiul cauzei si efectului, cauza in nici un caz nu este cea a comentariilor f negative si efectul politiceni f prosti, ci tocmai invers. Am plecat dupa o revolutie in care toata populatia avea speranta, noii politiceni erau bine priviti, dar vremurile ne-au aratat adevarata fata a lor si efectul, bineinteles, a fost avalansa tot mai mare de critici. Ca sunt si politiceni buni, probabil se numara pe degete, si daca intr-o groapa de gunoi creste o floare, dou, trei, asta nu insemana ca lumea va uita ca are de a face cu o groapa de gunoi.
RăspundeMarius Delaepicentru - 06-30-2009
Ieşirea din rahat nu se poate face decît tras cu funia împletită din două materiale fibroase: demnitate şi onoare. Deoarece, ca tot hominidu contemporan, sunteţi preocupaţi de imagine, va trebui să arătaţi cu obstinaţie, prin planşe, desene şi, mai ales exemple vii, valorile ce-l ajută pe omul simplu să iasă din mocirlă şi să facă un duş. Restul va veni de la sine.
RăspundeMihai - 06-28-2009
E bun punctul de vedere, mie mi-a placut! Cred ca s-ar putea face si asa ceva, dar daca dai o stire in care-l pui intr-o lumina buna pe un "nene" care pe langa cine stie cate furaciuni a mai facut si un lucru bun, nu cred ca-ti vine sa-l prezinti ca pe o capacitate. Oricum, e greu sa iei decizia pe cine sa ajuti, sau pe cine sa dai ca exemplu, daca dai in cineva nu prea te suspecteaza nimeni, dar daca faci comentarii pozitive, atunci cred ca o sa fie atrase si suspiciunile. Oricum, punctul de vedere mi s-a parut pertinent si mi-a placut. Numai bine!
RăspundeArdox - 06-28-2009
Autorul articolului are perfecta dreptate, ar trebui date si stiri pozitive. De exemplu: "D-na Ritzi a platit pentru o scena 75.000 euro. Putea sa plateasca si 200.000 euro, dar a platit NUMAI 75.000." Asa stirea ar fi pozitiva, nu? Serios vorbind acum, exista un algoritm clar: 1. Ca sa fii pe liste trebuie sa cotizezi; 2. Ca sa cotizezi trebuie sa ai de unde; 3. Ca sa ai de unde, trebuie sa ai o afacere sau sa fii sustinut; 4. Ca sa ai o afacere pe plus sau ca sa fii sustinut, trebuie sa cotizezi. 5. Dupa ce ai fost "ales", trebuie sa iti recuperezi ce ai platit, sa cotizezi in continuare si sa iti pregatesti fondurile pentru noua lista, de peste 4 ani. In conditiile astea, cine mai face vreo "fapta buna" ca sa devina stire pozitiva? Singurele stiri pozitive sunt numai cele similare exemplului dat. Si, oricum, nu cu stiri pozitive vom iesi din ce am intrat. Parerea mea.
Răspundeme - 06-28-2009
Ai exprimat exact ceea ce simt de multa vreme si ceea ce ma exaspereaza citind comentariile romanilor pe bloguri. Parca cauta cu tot dinadinsul sa vada numai rau. E si mai mult. Chiar daca un articol e neutru sau pozitiv, pana la a 10-a postare de blog la articolul respectiv, deja s-a intors tonul spre negativa, iar pana la sfarsit devine clar ca suntem condamnati, ca nu mai e nici o sansa. Sunt roman (desi traiesc in afara de un timp) dar nu-mi inteleg conationalii nici in ruptul capului. Adica de unde vine atitudinea asta incapatanat-paguboasa.
Răspundeskorpion - 06-28-2009
Din lumea politica trebuie coborit si in lumea pietei muncii. Am observat si am si subliniat adeseori, cind am putut, ca si angajatii trebuie nu doar criticati, nu doar priviti cu aerul ca ai facut ceva rau, ca faci vesnic rau (in timp ce tu, patron, mustacesti multumit de munca angajatului tau), am spus unui patron, ca pentru ca o firma sa mearga bine, atit patronul, patronii, cit si angajatii trebuie sa fie multumiti. Daca una din parti este nemultumita, atunci firma merge prost.... ori la noi, in general, se practica etalarea unei vesnicei nemultumiri la adresa angajatului, dar si invers... adeseori nici angajatii nu inteleg efortul depus de patronat ... exceptii exista, of course!
RăspundeCip - 06-25-2009
Modelul recompensei/premierii este cert functional. Merge si in cazul politicienilor, necoruptilor (oamenii spun povesti despre "medicul care nu mi-a luat nimic", de ce n-ar spune-o si un reporter de televiziune), copiilor talentati (nu geniali, doar talentati) etc. Un bun proiect pentru un cap de pod.
RăspundeDragos - 06-25-2009
Un punct de vedere foarte interesant pentru care va multumesc. Uneori nu vedem padurea din cauza copacilor.
RăspundeVlad - 06-25-2009
Daca nu va e cu suparare am preluat articolul pe blogul meu: http://vlutic.blogspot.com/ Daca veti verifica veti vedea ca am precizat sursa. Daca nu sunteti de acord va rog sa ma anuntati!
RăspundeVlad - 06-25-2009
Excelent articol!
Răspunde