Am obosit adanc, definitiv

Ziarele arata buci, televiziunile improasca sange. Un parastas intrerupt de reclame din ce in ce mai vesele. Am fost la piata, am luat un kil de struguri, o paine, branza, doua rosii. Pe urma, am mers pe jos, ca nici bani de tramvai n-am mai avut.
Intre Parlamentul din Casa Poporului si popor este o distanta de-un kilometru care creste zilnic direct proportional cu privilegiile alesilor.
Tin monezile intr-un borcan sa nu-mi zangane in buzunare. Pe urma daca le folosesc, am senzatia c-am gasit banii pe jos sau mi s-au dat lucruri de-a moaca. Tot soiul de vedete morale, politologi civici si analisti fini scriu unde nu te-astepti, consiliaza pe cine nu crezi, schimba convingerile ca tricoul transpirat si fug in genunchi pe rupte dupa bani. Stateam in curba si ma uitam la autobuzul care trecea razant pe langa mine. Omul care dormea cu capul pe geanta a deschis exact in dreptul meu un ochi.
Ne-am privit adinc pret de-o secunda. Rupti de oboseala.