Dimineata, devreme, in trenul spre Madrid

Te-ai saturat de promisiuni. Presedinti, primari, directori, sefi de post, ministri. Tu n-aveai bani de la avans la lichidare, ei isi mai ridicau o vila, tu tremurai de frig, ei se-ntorceau din croaziera, tu nu-ti gaseai de munca, ei ziceau ca tu esti lenes. Uzina s-a dus dracu', ai tai sunt mai saraci ca tine, ai un copil si inca stai in gazda. Nu intelegi cu ce-ai gresit. Vroiai, muncind cinstit, sa-ti faci un rost, dar uite, in tara ta, nu se mai poate. Asa ca pleci. Lucrezi la negru, trimiti toti banii acasa, iti intretii familia, ajuti parintii, pui de-o parte pentr-o casa.
Ti-e greu, ti-e dor, dar dupa multa vreme speri ca poate va fi bine.