Semn rau: DNA functioneaza

Departamentul National Anticoruptie functioneaza. Ceea ce, sa recunoastem, intr-o Românie paralizata de institutii publice ineficiente, corupte si manipulate politic nu e putin lucru. Poate ca Daniel Morar merita mai mult: elogii in tonul superlativelor generoase din Raportul de tara al Comisiei Europene din iunie, care vorbea despre "inaltul profesionalism al procurorilor DNA", insa cred ca e rezonabil sa constatam ca o institutie româneasca pur si simplu merge. Ar fi caraghios sa-i aplaudam pe slujbasii legii pentru ca functioneaza corect.

Si totusi, in cazul procurorilor DNA, normalitatea inseamna de fapt ceva iesit din comun. Ani de zile, "oamenii legii" si-au tradat cu frenezie meseria, executând ordine, lucrând pentru Iliescu, Nastase etc. Au inchis si deschis anchete la comanda politica, ani de zile anchetatorii prea plecatului Ion Amarie (fostul sef al PNA instalat de guvernarea PSD) i-au protejat pe coruptii din parlament sau din guvern. Pâna la Morar, din toate bilanturile triumfaliste, lupta anticoruptie arata sublim, dar marii corupti lipseau cu desavârsire. Culmea anticoruptiei atingea, cel mult, functionarasi, directorasi sau secretari de stat. Adusi pe lume sub guvernarea PSD, procurorii anticoruptie au tinut stacheta jos si n-au indraznit sa sara la varful marelui partid sau, cum le cereau tot mai insistent oficialii occidentali, la "pestii mari".

Eliberarea din jugul politic a venit odata cu Daniel Morar. Procurorii anticoruptie au dat de gustul libertatii si asta s-a vazut bine când magistratii au facut scut in jurul procurorului Doru Tulus, trecut pe lista neagra de ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu. Poate ca acesta este meritul cel mare al lui Daniel Morar: a redat intelesul corect al anchetelor impartiale si independente. I-a lasat pe procurori sa-si vada de anchete si nu si-a bagat nasul in dosare. Acum avem o imagine mai clara despre portretul marelui corupt. Pe lista dosarelor anchetate avem un Adrian Nastase, un Markó Belá, un Verestóy Attila, un Miron Mitrea, un George Copos, un Dan Voiculescu, gasim politicieni de toate soiurile si culorile, mari si mici, de la putere si din opozitie.

Eram inca la Ministerul Justitiei când Monica Macovei cauta om la sefia DNA si a Parchetului General. I-a gasit teribil de greu, dupa chipul si asemanarea reformelor promovate in mandatul sau: oameni din noua generatie de magistrati, profesionisti impecabili, fara butoane de manevra. Predecesorii lor fusesera produse clasice ale unui sistem anchilozat: nulitati urcate in varful ierarhiei, care executau cu placere ordine politice ca sa-si pastreze o functie la care n-ar fi ajuns in veci pe merit. Daca nu erau prost pregatiti, atunci aveau alte calitati ascunse: grade si misiuni de indeplinit pentru serviciile unde prestau a doua slujba.

Daniel Morar a rupt traditia. Vine dintr-o lume straina justitiei clasice românesti. Imi amintesc cum a ajuns de la Cluj la Bucuresti, in ciuda mârâielilor celor de la PD, carora le anchetase un om de pe la Bistrita cu trecere in partid. Au incercat sa-l intoarca, sa-l opreasca, insa n-a mers. Dupa ce Morar a ajuns la DNA, am lucrat ca gazetar aproape un an la Cluj, iar oamenii din sistem il stiu pe Morar de profesionist exemplar. Am vorbit de câteva ori cu seful DNA si când eram la minister, si dupa.

De fiecare data imi spunea ca il intereseaza prea putin imaginea publica, comentariile din presa, ci doar eficienta anchetelor, soliditatea probatoriului astfel incât sa reziste in fata instantelor. Ceea ce s-a si vazut ulterior in modul de lucru al DNA: eficient, metodic, discret. Câteva mari dosare au ajuns in instanta si ele nu s-au intors pentru "completarea cercetarii", cum se intâmpla pe vremea predecesorilor sai.

Desigur, vom vedea cu câte condamnari definitive se vor putea lauda procurorii lui Morar, insa o evaluare completa nu vom putea avea mai devreme de cel putin trei-patru ani, cât tin de regula procesele complexe, cum sunt dosarele de coruptie.

Ne putem astepta ca ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, sa isi extinda evaluarea pe criterii cantitative, aplicata deja in cazul incomodului Doru Tulus. Deja, in presa au aparut articole cu date si cifre menite sa demonstreze "eficienta care tinde spre zero" a DNA si sa arate ca institutia toaca degeaba banii poporului. Judecata la kilogram pare sa fie ultimul argument al adversarilor lui Daniel Morar, cu care vor incerca, in mod previzibil, sa-l trimita inapoi la Cluj. Daca va fi inlocuit, Morar se va putea intoarce acasa cu capul sus: lasa in urma doi ani de justitie in granitele firescului si un gram de speranta in rândul procurorilor tineri ca independenta lor nu e chiar o vorba goala.