Scopul si mijloacele sau cum se poate distruge o democratie

Rar se intalnesc istoricii, politologii si sociologii cu o situatie precum aceea din Romania acestor ultime trei luni. Toate rapoartele internationale indicau ca tara era o democratie consolidata, oricum cu o stabilitate politica relativ certa, atat cat pot fi aceste lucruri certe. Fara a fi ireprosabila, calitatea democratiei era oricum deasupra celei din unele tari din zona. Chiar Ungaria parea sa alunece pe o panta autoritarista. In "Washington Post" si in "Le Monde" apareau articole-avertisment despre dictatura constitutionala impusa de Viktor Orban. Despre Ucraina si Belarus nu mai vorbesc. In timp ce Grecia fusese zguduita periodic de spasme sociale, Romania a trecut prin criza fara seisme majore. Guvernul Boc a impus sacrificii dure, justificate public si girate de presedintele Basescu. Lucru care a dus la o prabusire a popularitatii acestuia. Si-a asumat aceste masuri si mi-e greu sa cred ca o istorie politica si economica onesta a acestor vremuri nu va recunoaste ca a facut ceea ce era necesar. Nu vreau sa ma angajez intr-o istorie contrafactuala, dar imi pot lesne imagina ce s-ar fi intamplat fara imprumutul FMI. Eroarea lui Traian Basescu, daca eroare a fost, tine de asumarea personala a acestor decizii de o gravitate extrema.

Vladimir Tismaneanu 10.08.2012

De același autor

Rar se intalnesc istoricii, politologii si sociologii cu o situatie precum aceea din Romania acestor ultime trei luni. Toate rapoartele internationale indicau ca tara era o democratie consolidata, oricum cu o stabilitate politica relativ certa, atat cat pot fi aceste lucruri certe. Fara a fi ireprosabila, calitatea democratiei era oricum deasupra celei din unele tari din zona. Chiar Ungaria parea sa alunece pe o panta autoritarista. In "Washington Post" si in "Le Monde" apareau articole-avertisment despre dictatura constitutionala impusa de Viktor Orban. Despre Ucraina si Belarus nu mai vorbesc.

In timp ce Grecia fusese zguduita periodic de spasme sociale, Romania a trecut prin criza fara seisme majore. Guvernul Boc a impus sacrificii dure, justificate public si girate de presedintele Basescu. Lucru care a dus la o prabusire a popularitatii acestuia. Si-a asumat aceste masuri si mi-e greu sa cred ca o istorie politica si economica onesta a acestor vremuri nu va recunoaste ca a facut ceea ce era necesar. Nu vreau sa ma angajez intr-o istorie contrafactuala, dar imi pot lesne imagina ce s-ar fi intamplat fara imprumutul FMI. Eroarea lui Traian Basescu, daca eroare a fost, tine de asumarea personala a acestor decizii de o gravitate extrema.

In atari conditii, normala eroziune de autoritate si popularitate a celor aflati la guvernare in timpuri atat de dificile i-a afectat puternic pe exponentii PDL. Revolta mocnea, era de fapt previzibila si chiar inevitabila. Manifestatiile din ianuarie 2012 au fost expresia unor mari nemultumiri, perfect inteligibile in conditiile date, dar nu s-au tradus nicicum in sprijin pentru opozitia politica, incoerenta si vociferanta, dar inapta sa articuleze un program alternativ credibil. Leitmotivul interventiilor publice ale lui Victor Ponta si Crin Antonescu era "Jos Basescu!" Cam putin daca vrei sa guvernezi eficient o tara.

In pofida tentativelor acesteia de a le recupera si capitaliza pentru avansul propriei agende politice si sociale, protestele si-au urmat propriul drum. A fost vorba de o combinatie de insatisfactie populara si manipulari mediatice extrem de agresive. In niciun caz nu a fost o miscare sociala coerenta cu obiective cristalizate. A urmat guvernul Ungureanu si motiunea de cenzura din aprilie. Dupa doar 78 de zile, un guvern promitator care pronise cu dreptul era destituit peste noapte. Debutul acestei degringolade a fost dezertarea lui Sorin Frunzaverde, baron pedelist care a migrat fara o explicatie veridica la PNL. Au urmat alte evadari si "defectiuni". Traseismul a facut ravagii. Nu voi nega ca si partea invinsa in aprilie a beneficiat, la un moment dat, de asemenea comportamente oportuniste (vezi cazul UNPR). Dar doua rele nu fac un bine si este aici o lectie pentru intreaga clasa politica.

Lipsita de maturitate si evident nepregatita, echipa USL a ajuns la putere mai devreme decat se asteptase. Doar Crin Antonescu era de fapt gata sa exploateze imediat momentul. Narcisist si veleitar, ros de o imensa ambitie, nu mai putea astepta pana in toamna. A fost, impreuna cu amicul si protectorul sau Dan Voiculescu, dinamul acestei actiuni de forta care s-a petrecut in ultimele luni. Au existat cateva momente care au marcat radicalizarea USL si au dus la esecul dramatic al unei coabitari care nici macar nu a fost testata in chip serios. Demascarea internationala a lui Victor Ponta ca plagiator a fost instantaneu atribuita echipei Basescu.

Ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a venit condamnarea lui Adrian Nastase. Chiar pentru observatori experimentati ai tranzitiilor post-comuniste, era o premiera pentru statele din Europa de Est si Centrala (nu ma refer la fosta URSS). Un fost premier ajuns in inchisoare, psihodrama sinuciderii ratate si celelalte momente hiperbolizate de antene au impins nervii la maximum. In zona USL nimeni nu s-a mai simtit in siguranta dupa acel moment. Daca acest lucru i se poate intampla lui Nastase, atunci nimeni nu mai este deasupra legii. Domnia legii a fost denunta propagandistic drept dictatura.

Atacul impotriva justitiei independente a devenit o chestiune de supravietuire pentru Voiculescu, Fenechiu si altii ca ei. Lupta a ajuns sa se dea in jurul existentei ori a disparitiei statului de drept. S-a produs ceea ce Ion Vianu defineste perfect drept asaltul faradelegiii. Reactiile UE si ale unor guverne occidentale, nemaivorbind de mediile de informare vestice, au sosit ca o mare surpriza pentru pucistii de la Bucuresti. Traind in permanente conspiratii, si-au acuzat criticii de complot anti-national, o revenire la obsesiile celei dezolante perioade a dictaturii lui Ceausescu.

Cinici si ahtiati de putere, dar nu mai putin angoasati de situatia creata, liderii USL au decis sa recurga la orice mijloace aparent legale pentru a-l inlatura pe Traian Basescu. Au ignorat faptul esential ca fara legitimitate puterea lor ramane suspendata in vid. Nu e vorba de persoana lui Basescu, ci de dorinta de a decapita sistemul justitiei independente din Romania. Mai mult, sunt in joc, se pare, interese geo-strategice cu bataie spre si dinspre Est.

In acest moment, serviciile batranului militant comunist Ion Iliescu, devin extrem de utile.

Este limpede, cel putin pentru mine, ca in spatele "tacticii salamului" de inspiratie rakosista (ma refer la liderul comunist maghiar din anii 50, Matyas Rakosi), se afla sfaturile lui Iliescu, cel care si-a inceput cariera politica in momentul alegerilor masluite din noiembrie 1946.

Ion Iliescu este cel mai machiavelic personaj din politica romaneasca a ultimelor decenii. Scopul sau, impartasit entuziast de pucisti, este conservarea puterii oligarhic-autoritar-kleptocratice (folosesc conceptul propus de Dragos Paul Aligica). Orice mijloace sunt de aceea permise pentru atingerea acestui obiectiv. Pentru Iliescu a minti despre referendum este o bagatela. Legendele statistice fac parte din recuzita totalitara dintotdeauna. Adevarul istoric este pentru Ion Iliescu asemeni plastilinei. Ganditi-va la mega-minciunile din viata sa. Crede cineva ca Ion Iliescu este cumva framantat ori revoltat de plagiatele lui Ponta? Cred ca rade cu hohote de ceea ce el considera a fi o "tevatura puerila".

Coordonati, indrumati si patronati de Ion Iliescu, triumvirii Voiculescu, Ponta si, mai ales, Antonescu, cei numiti de Mircea Cartarescu cavalerii Apocalipsei, au plusat continuu, s-au angajat in ceea ce se cheama fuite en avant. Tocmai de aceea au actionat cu o asemenea viteza in timpul a ceea ce putem numi puciul parlamentar din 3-6 iulie 2012. Tocmai de aceea nu se vor da in laturi de la nimic in urmatoarele saptamani pentru a impiedica revenirea lui Basescu la Cotroceni. Nu exista insa motive de deznadejde. Ascensiunea acestor incarnari balcanice ale gangsterului Arturo Ui din faimoasa piesa de Brecht poate fi oprita.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22