Vis A Vis

Dacă nici Germania nu va mai funcționa cum știam…

Marianna e din Estonia. Tatăl ei e rus. De când a început războiul, nu-și mai vorbesc.

Sunt la o mare expoziție europeană, în hotelul artiștilor, la rând la mașina de spălat. Stau de vorbă cu un coleg artist. Amândoi ne întoarcem, mâine, acasă. Eu la Sibiu, el la Bagdad.

Ori de câte ori plec în străinătate, în primele două zile mi se pare că toată lumea vorbește românește în jurul meu. Ca și cum urechea și creierul se lasă greu scoase din normă. 

„Băi, am luat un an cu suspendare, băi!!! Am scăpat! țipa fericit în celular un tânăr în fața mea, pe trotuar. 18 ani, blugi găuriți, smartphone, șapcă de firmă fake.

Recentele numiri la CCR și ICR au arătat exact cum stăm, cine suntem și cam ce viitor ne așteaptă.

La Muzeul Casa Istoriei Europene din Bruxelles s-a deschis Când zidurile vorbesc, o excelentă  expoziție de afișe care analizează, din anii ‘30 până azi, teme grele din istoria noastră comună.

Mi-a fost șefă în anii de glorie ai începuturilor democrației – mineriade, GDS, tirajul de zeci de mii, hârtia adusă cu camionul noaptea, literele de plumb, corectura direct pe film, difuzarea, faxurile.

După ce Marga i-a dat un calorifer în cap, ICR nu și-a mai revenit. 

Pandemia nu s-a încheiat. Vaccinul încă este necesar. Masca în locuri aglomerate (mai ales dacă tușiți) e recomandată.

Singurul aliat al cetățeanului față cu groaza facturilor a fost iarna blândă.

A murit recent Ioan Mănucu, inginerul care a oprit trenurile cu mineri aduse la Bucureşti în iunie 1990 de Iliescu & FSN.

Țevile se sparg, căldura nu mai vine și șoferii de autobuz n-au condiții decente doar la primarii USR.

Revista 22 a intrat în al 33-lea an de apariție. Incredibil!

E frig în case și apa caldă e călâie.

Era cât pe-aci să fie bine.

Pentru că nu înțeleg mare lucru din ce se întâmplă în politica românească în ultimele luni (și cu oamenii pentru care mi-am băgat obrazul), mă gândeam s-o las baltă cu desenele și să pictez panselute.

Eu, artistul, am ajuns la 30 la sută public (în muzee și galerii), cu proiecte suspendate din cauză că mi se îmbolnăvesc curatorii

Am votat Rațiu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis. Ba până și Iliescu (împotriva lui Vadim, adică AUR-ul de atunci).

Cu bune și cu rele, se încheie o epocă.

Până acum era: nu e nevoie să vă puneți centura.