Pe aceeași temă
"E un proiect care prevede urmatorul lucru: sa intervenim pe OG 13/2011, care plafoneaza imprumuturile intre persoanele juridice, intre persoanele fizice dar care nu plafoneaza dobanda intre persoana juridica si cea fizica", a explicat joi Zamfir. "Asta a ramas neplafonata", mai spune Zamfir. In opinia sa, acest lucru a dus la nebunia dobanzilor rostogolite la IFN-uri, zona in care s-a ajuns la dobanzi de 3-4000%." Nu vrem sa inventam nimic, decat sa reglementam dobanda remuneratorie si penalizatoare intre persoanele juridice si fizice. Bancile nu vor putea da credite cu o dobanda mai mare de 50% peste dobanda-cheie a BNR. Care dobanda acum e 1,75%. Poate in viitor va fi 2% sau 3%", spune liberalul, citat de Hotnews.ro.
"Intr-adevar au venit unii sa sa planga: dom`ne, suntem in faliment ca nu ne descurcam cu 2 si ceva dobanda. Pentru ca am consultat bancile, ele zicand ca e o nebunie, ca o sa dea faliment...Dar daca ele dau dobanda la depozite zero virgula ceva, iar la credite o sa ia doi si ceva la suta, pai nu e bine? Eu zic ca e bine!", mai spune Zamfir.
Adrian Vasilescu, BNR: Băncile vor răspunde așa cum s-a răspuns de fiecare data in istorie, se va limita creditul. Ar fi dramatic și s-ar vedea imediat in nivelul de trai
Intrebat daca e la curent cu noul proiect si cum il comenteaza, consilierul Guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu explica: "Niste masuri poarecum in acelasi sens au mai fost in Ungaria, bunaoara. Dar nu putem sa vorbim despre faptul ca aceste masuri sunt de sorginte europeana. In primul rand, lucrurile trebuie intelese asa: dobanzile sunt preturi pe piata banilor. Economia Romaniei este economie de piata potrivit Constitutia, iar in economia de piata preturile sunt libere. Nu vad cum o propunere legislativa poate excede Constitutiei. Problema este alta: sa vedem daca o asemenea masura vine intr-adevar in sprijinul consumatorilor de servicii financiare. M-as referi la doua exemple: unul e din America anilor 1970, cand Nixon a plafonat preturile. A fost o valvataie teribila in America iar voci din toata tara s-au ridicat impotriva acestei masuri. In final, Nixon a fost obligat sa renunte la ea, dupa ce a vazut consecintele: piata se golea de marfuri. Al doilea exemplu este Romania anilor 80. Cand Ceausesc a lovit in negustorii care exploatau popiorul, a introdus acele mercuriale. Pietele s-au golit intai de marfuri si apoi si de cumparatori. In general, in istorie, orice plafonare de preturi a fost urmata de golirea pietelor. Noi suntem acum intr-o situatie similara. La noi, intermedierea financiara e pe ultimul loc in Europa. Ar fi dramatic ca bancile sa raspunda asa cum s-a raspuns de fiecare data in istorie si sa inceapa sa limiteze creditul. S-ar vedea imediat in nivelul de trai."
Horia Braun, economistul sef al BCR: Interventia statului in contracte deja existente e clar o mare problema din punct de vedere juridic, iar interventia statului in stabilirea preturilor (aici, a dobanzilor) este clar o problema
”Eu nu sunt jurist, deci nu ma pot pronunta super-competent asupra fezabilitatii legale a proiectului, insa din citirea mea de economist a Ordonantei ce se vrea modificata, acolo e vorba de o limita superioara impusa dobanzii legale, care dobanda legala (remuneratorie sau penalizatoare) se aplica insa doar "in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti". Din expunerea de motive (detalii, aici) prezentata de initiatorii propunerii legislative se lasa insa de inteles ca OG 13/2011 limiteaza inclusiv nivelul dobanzilor agreate intre parti, ceea ce in opinia mea e incorect. Interventia statului in contracte deja existente e clar o mare problema din punct de vedere juridic, iar interventia statului in stabilirea preturilor (aici, a dobanzilor) prezente sau viitoare agreate intre parti este clar o problema din punct de vedere economic. Ca principiu, o astfel de interventie nu este compatibila cu o economie de piata functionala, respectiv cu functionarea libera a pietei creditului”, spune economistul șef al BCR.
"Acum, eu inteleg preocuparea privind posibilitatea existentei unor cazuri de niveluri de dobanda exorbitante si de aceea cred ca e important despre ce limitare vorbim, respectiv cat de departe este nivelul maxim impus fata de nivelul dobanzii care ar reiesi din jocul liber al pietei. Daca nivelul maxim e mult mult superior nivelului dobanzii prevalent in piata (de genul unei diferente de cateva zeci sau chiar sute de puncte procentuale pe an), distorsiunea introdusa e limitata, pentru ca ar exista probabil doar cateva cazuri de contracte cu dobanzi mai mari, cazuri in care s-ar putea presupune cu oarecare rezonabilitate ca una din parti - in speta consumatorul ￢ e posibil sa fi fost prost informat sau neinformat. Daca vorbim insa de limitari de genul celei care pare a fi obiectul propunerii legislative - respectiv la 50% din nivelul dobanzii de politica monetara, care la 1,75% de afla actualmente la un minim istoric - cred ca vorbim de o distorsiune majora in piata creditului de consum, fiindca limita maxima ar depasi cu mult dobanzile practicate in piata", explica Horia Braun.
"Practic, considerand ca unele niveluri ale dobanzilor de pe piata monetara sunt azi mai ridicate decat dobanda de politica monetara (ROBOR 3 luni e azi cotat la 2,18%, respectiv la aprox. 125% din nivelul dobanzii BNR), limitand dobanda la creditul de consum la 150% din nivelul dobanzii BNR, e putin probabil ca bancile sau orice alte institutii financiare sa isi poata acoperi costurile de finantare a acestor credite, tinand cont ca astfel de imprumuturi, in genere negarantate, vin cu un risc de credit (de neplata) deloc neglijabil. Singura modalitate viabila prin care se poate reduce sustenabil nivelul dobanzilor la creditele de consum este, in opinia mea, cresterea concurentei (si a transparentei) in aceasta piata, ori interventionismul in contractele de credit liber stabilite intre parti este o masura profund anti-concurentiala", mai spune acesta.
Cat priveste consecintele unei asemenea interventii, raspunsul clasic de economist este ca orice limita maxima de pret sub nivelul de echilibru din piata duce la scaderea activitatii economice, spune Horia Braun. "In speta, limitand nivelul dobanzii la creditele de consum la nici un punct procentual peste nivelul dobanzii BNR, unul din doua lucruri s-ar putea intampla. Fie costurile imprumutului s-ar muta din dobanda in cine stie ce comisioane, caz in care am reveni la un model total desuet de creditare netransparenta (mai apropiata de asa-nimitul islamic banking practicat in tarile musulmane), fie activitatea oficiala de credit de consum s-ar restrange pana la sistare, forme ale creditarii de acest gen mutandu-se eventual in sectorul informal, nereglementat si nefiscalizat. Acolo unde, a propos, se practica nivelurile de dobanzi exorbitante pe care propunerea legislativa pretinde ca vrea sa le evite.", considera economistul sef al celei mai mari banci locale.
