PNL și riscul încremenirii în proiect

În fața pericolului distrugerii ordinii de­mo­cratice, întoarcerii la era Iliescu-Stănoiu și marginalizării României în UE și NATO, am fi avut nevoie, mai mult ca oricând, de o opoziție unită, ca­pa­bi­lă să mobilizeze opinia pu­blică pentru salvarea sta­tu­lui de drept și a României europene. Din păcate, toc­mai unitatea a lipsit la apel săptămâna trecută. În loc să susțină USR, singurul său aliat în efortul de blo­ca­re a abuzurilor cuplului dic­tatorial PSD-ALDE, PNL, principalul partid de opo­zi­ție, și-a arătat iritarea față de ma­ni­fes­ta­rea neconvențională a USR - apel la por­ta­voce, ocuparea podiumului, live pe Fa­ce­book din parlament etc. Putem să ne ex­primăm eufemistic și să spunem că a fost o inițiativă neinspirată a liberalilor sau să fim direcți și s-o numim prostie. În tot ca­zul, ea a demonstrat cât de rupți sunt li­d­erii PNL de electoratul lor și de secolul XXI. De altfel, mass-media independente și elec­toratul anti-PSD de pe rețelele de so­cia­­li­zare i-au criticat fără menajamente.

Nu știu ce au priceput liberalii din acest val de critici, dar, în mod normal, ele ar tre­bui să fie un semnal de alarmă pentru ei, echivalente cu o trâmbiță a Apo­ca­lip­sei, pentru că doar Apocalipsa politică îi mai așteaptă dacă nu trag învățămintele co­recte din acest incident. Și aceasta, în pri­mul rând, pentru că, voluntar sau in­voluntar, concentrându-se pe USR, și nu pe PSD, au jucat în fa­voa­rea PSD, înclusiv a lui Șer­ban Nicolae, exponentul mi­tocăniei în politică. Or, pentru un partid suspectat de nostalgii USL-iste, este o eroare fatală, care re­a­mintește colaboraționismul odios din perioada Crin An­tonescu. Să nu se mire deci oastea lui Ludovic Orban dacă i s-a amintit din nou de faptul că printre liderii PNL de la cen­tru și din teritoriu sunt destui penali care doresc de fapt demantelarea anticorupției, și aceasta deși Ludovic Orban, în ciuda do­sarului său penal, s-a pronunțat fără echi­voc împotriva proiectului PSD-ALDE de modificare a legilor justiției. O dovadă mai puternică a lipsei de inteligență poli­ti­că nici că se putea. Să te deranjeze sti­lis­ti­ca pompierilor care încearcă să salveze ca­sa de la incendiu seamănă cu un simptom de senilitate. Cum poți să invoci nece­si­tatea respectării procedurilor parla­men­tare, când ele au fost încălcate de la bun în­ceput de PSD, care a blocat dezbaterea amendamentelor și a tăiat microfonul opo­ziției? Dacă USR nu recurgea la mijloace neconvenționale pentru a comunica abu­zul revoltător din parlament, publicul nu ar fi fost alertat.

Reacția și mobilizarea cetățenilor împo­tri­va abuzurilor PSD-ALDE a demonstrat că USR a avut dreptate să iasă din tipare și i-a mărit cota de simpatie. Aceasta este, cred, explicația pentru reacția țâfnoasă a Ralucăi Turcan și a lui Ludovic Orban, re­acție care este de fapt o revoltă a ne­pu­tin­ței PNL de a se adapta la imperativul mo­mentului și de a se mișca cu mai mult ta­lent în era comunicării online. Și aceasta pe­ntru că PNL a refuzat deschiderea față de societate și infuzia de sânge proaspăt, de idei noi și de imaginație pe care această deschidere i-ar fi adus-o. Cosette Chi­chi­rău trebuia apărată, nu blamată, pentru curajul ei de a ieși la bătaie cu scelerații din politică, pentru că a comunicat prin mij­loace moderne și pentru că nu s-a lăsat intimidată de grobianismul pesedist, iar Șerban Nicolae trebuia înfierat, ceea ce, orbiți de invidie, liderii PNL nu au fă­cut. În schimb, tot efortul lui Cătălin Pre­doiu din Comisia Iordache a fost anihilat în percepția publică de reacția Ralucăi Turcan, altfel un parlamentar harnic și consecvent, dar care crede că, într-o co­lo­nie penală, te poți comporta ca o dom­ni­șoa­r­ă de pension, și de declarația lui Lu­do­vic Orban, care s-a profilat ca exponent al ineficienței în politică, bătând câmpii despre importanța prezentării amen­da­men­telor de la tribună, când tocmai acest lu­cru fusese refuzat de PSD. Aștept cu in­te­res să văd ce „proceduri parlamentare“ vor aplica liberalii pentru a bloca inițiativa lui Florin Iordache de modificare a re­gu­lamentului Camerei, astfel încât amen­damentele respinse în comisia de specia­litate să nu mai fie supuse la vot dacă ziua de lucru în plen s-a încheiat.

Poate că liderii PNL au fost speriați și de atacul frontal al USR la adresa modului de a face politică cu care s-au obișnuit și care presupune înțelegeri în spatele ușilor închise cu adversarii politici, oricât ar fi ei de abjecți. Dar tocmai acest mod de a face politică este dezavuat de electorat, ceea ce PNL ar trebui însă să înțeleagă, dacă vrea să supraviețuiască intensificării con­cu­ren­ței din tabăra opoziției, ce se prefigurează prin intrarea în cursă a unor oameni nepătați de colaboraționismul cu PSD, cum ar fi Platforma România 100, care a anunțat că va genera un partid.

Dacă în 2019 și în 2020 opoziția nu va fi uni­tă, ea nu va fi deloc, ceea ce presupune ca liberalii să-și abandoneze tradiția de factor blocant al unității opoziției: ei au ieșit din CDR în 1992 și tot ei au rupt Ali­anța D.A. în 2007. Iar astăzi, în­cre­me­ni­rea în proiectul unei practici politice res­pinse de electorat blochează din nou ac­țiunea concertată a acestui partid, cu ex­pe­riență și cu o serie de parlamentari va­lo­roși, cu tinerii dinamici din USR. Știu că și USR are partea sa de vină pentru dez­binarea dintre cele două partide, dar știu și că doar joncțiunea experienței și com­petenței cu curajul și imaginația pot da o șansă luptei împotriva „ciumei roșii“. Cu portavoce, dacă este nevoie, și, mai ales, live pe rețelele de socializare.