Topul manipulării în Raportul lui Tudorel Toader: de ce nu e credibil

1. Înapoi la legile dictaturii: Kövesi, trădătoare de țară

La punctul 12 al Raportului prezentat de mi­nistrul Tudorel Toader, șefei DNA i se re­proșează faptul că are opinii și că le ex­pri­mă public.

„La începutul anului 2017, procurorul şef DNA a declarat pentru postul BBC că se te­me de desfiinţarea DNA, avertizând, în­tr-un interviu pentru postul britanic, asupra unui «risc uriaş la adresa sis­te­mului judiciar, zilnic», evocând faptul că se teme de modificări legislative care pot afecta lupta împotriva corupţiei, mo­di­fi­ca jurisdicţia sau desfiinţa direcţia pe ca­re o conduce. De-a lungul anului discur­sul său intern şi extern a evoluat către un atac furibund la adresa instituţiilor, po­liticienilor, oamenilor de afaceri.“

La același punct, se mai arată că „Într-un in­terviu acordat Euronews, procurorul şef DNA s-a lansat într-o critică dură la adresa unor proiecte de legi aflate în dezbatere parlamentară, acuzând deo­po­trivă politicienii şi oamenii de afaceri că lovesc împotriva efortului de curăţare a uneia dintre cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană. Sunt afirmaţii foarte grave, nesusţinute măcar cu vreun exem­plu concret din proiectele de legi, afir­ma­ţii de natură a afecta nu doar imaginea justiţiei din România, ci şi a ţării“.

Tudorel Toader, format ca procuror înain­te de căderea regimului comunist, pare să o acuze pe Codruța Kövesi, pe baza Co­du­lui Penal din 1969, de ofensă adusă țării. La Art. 236 al Codului Penal comunist se preciza că: „Orice manifestare prin care se exprimă dispreț pentru însemnele Re­publicii Socialiste România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani“. În aceeași cheie, Toader vorbește despre afir­ma­țiile Codruței Kövesi „de natură a afec­ta nu doar imaginea justiției“, „ci și a țării“. Ministrul Justiției ar fi vrut să-i con­vingă pe cei care s-au uitat la el când a prezentat Raportul că șefa DNA este o trădătoare și că lucrează împotriva Ro­mâ­niei. Aceasta este esența acuzării pe care a construit-o ministrul Toader.

2. Propagandă prin inversarea faptelor

„Acreditarea competenţei DNA de eva­lua­re a aspectelor de oportunitate a ela­bo­rării unor hotărâri de Guvern“ (acuzațiile numărul 4 și 5 din Raportul ministrului Justiței).

Documentul se referă la comunicatul DNA în care se preciza că promovarea unor hotărâri de guvern s-a făcut „cu încăl­ca­rea procedurii de la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezen­ta­rea proiectelor de acte normative“. Este vorba despre așa-numitul caz Belina, de care procurorii anticorupție au început să se ocupe în septembrie 2017, când au anun­țat că Sevil Shhaideh, pe atunci vice­premieră, este suspectă de abuz în ser­vi­ciu, din perioada când era secretar de stat la Ministerul Dezvoltării, fiindcă, în 2013, cu ajutorul mai multor înalți funcționari, părți din Insula Belina și Brațul Pavel au trecut ilegal din proprietatea statului în proprietatea județului Teleorman, pentru ca, la doar câteva zile, să fie închiriate tot ilegal unei firme private.

Tudorel Toader a reluat ipoteza desca­li­fi­ca­tă deja de Curtea Constituțională, po­tri­vit căreia DNA nu poate ancheta opor­tu­ni­ta­tea unei hotărâri de guvern. Această acu­za­ție la adresa șefei DNA ține doar de pro­pa­gandă prin inversarea faptelor, fiindcă, în realitate, la Curtea Constituțională, dom­nul Toader a pierdut, deși a pledat per­­so­nal împotriva DNA. În plus, prin această tri­mitere pe care o face în Ra­portul anti-Kö­vesi, ministrul Justiției poa­te fi acuzat de imixtiune într-un dosar pe­nal aflat în curs și de presiuni asupra pro­curorilor de caz.

3. Adevărul întors pe dos

„Prioritizarea soluționării dosarelor cu impact mediatic. Atitudini nedemne. În­căl­carea standardelor minimale de etică și deontologie ale unui magistrat (...) În concret, procurorul șef al DNA s-a ex­pri­mat în sensul combaterii efectelor nega­tive în planul imaginii și credibilității ins­tituției, generate de Decizia CCR nr. 68/2017 prin instrumentarea urgentă a unor do­sa­re cu miniștri, de impact me­dia­tic“ (acu­zația numărul 10 din Raportul anti-Kövesi). Este vorba despre inter­cep­tări nedovedite, ne­gate de șefa DNA, prin care aceasta ce­rea soluționarea unui dosar care trena și în care protagonist era Sorin Grindeanu, la acea vreme prim-ministru. Dincolo de controversatele interceptări, ro­lul DNA es­te acela de a-i ancheta pe dem­nitarii acu­zați de corupție. Aceasta es­te, de fapt, cul­pa majoră a Codruței Kö­ve­si, dar ministrul Toader generalizează lu­crurile și susține că e interesată de „im­pac­tul mediatic“ și că „prioritizează“ so­lu­ționarea cazurilor. E normal, pe de altă parte, ca DNA să aibă priorități și, even­tual, dosarele în care sunt implicați dem­nitari de prim rang, precum și cazurile cu prejudiciile cele mai mari să fie rezolvate cu întâietate.

4. Kövesi împiedică activitățile parlamentului

„Prin conduita sa, procurorul şef al DNA nu numai că înlătură a priori orice cola­bo­rare loială cu autoritatea care exercită su­ve­ranitatea poporului - Parlamentul Ro­­mâ­niei -, ci refuză să participe la cla­ri­fi­ca­rea unor aspecte legate de un eve­ni­ment de interes public; prin refuzul pro­cu­rorului şef DNA este încălcată au­to­ri­ta­tea Parlamentului României, organ re­pre­zentativ al poporului, şi este împie­dicată desfăşurarea activităţii acestuia, sub as­pectul îndeplinirii atribuţiilor de control prin intermediul comisiilor par­la­men­ta­re“ (Decizia 611/2017 a Curţii Cons­ti­tu­ţio­nale) (acuzația cu numărul 3 din Raportul anti-Kövesi).

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, în timpul prezentării raportului privind activitatea DNA (foto: Alex Micsik, Agerpres)

Șefa DNA este acuzată că nu a colaborat cu membrii comisiei parlamentare de an­che­tă a alegerilor din 2009. În apărarea ei, Co­druța Kövesi a răspuns în scris comisiei, precizând că există două decizii ale Curții Constituționale (Decizia nr. 317 din 13 apri­lie 2006 şi Decizia nr. 45 din 17 mai 1994), potrivit cărora obligativitatea per­soanelor citate de a se prezenta la comisia de an­che­tă este neconstituțională. În plus, în 2007, plenul Consiliului Superior al Ma­gi­s­tra­tu­rii a hotărât că „procurorii nu pot fi ci­taţi și obligaţi să se prezinte în calitate de martori în faţa comisiilor par­la­men­tare, deoarece, conform normelor cons­ti­tu­ţionale, fac parte din autoritatea ju­de­că­torească“. Ulterior, CCR a încercat să o forțeze pe Kö­vesi să se prezinte la comisie, dar pro­cu­roarea șefă anticorupție a con­ti­nuat să re­fuze. Totuși, acest refuz nu „a îm­piedicat desfășurarea activității“ par­la­mentului și nici a comisiei de anchetă, dar, prin exa­gerearea lucrurilor, ministrul Jus­tiției vrea să sugereze că șefa DNA are pu­teri foar­te mari, cu ajutorul cărora poa­te con­trola o mare parte a instituțiilor țării.

5. De la statistică la manipulare

„Contestarea actelor şi autorităţii Curţii Constituţionale. Cu prilejul unor eve­ni­men­te publice, procurorul şef al DNA a «în­vinovăţit», practic, Curtea Consti­tu­ţi­ona­lă, punând pe seama deciziilor pro­nun­ţa­te de aceasta pretinsa impo­si­bi­li­ta­te a DNA de urmărire a unor fapte apre­ciate de con­ducerea DNA ca fiind de na­tură penală şi a recuperării unor pr­e­ju­dicii“ (acuzația numărul 11 din Raportul anti-Kövesi).

Ministrul Tudorel Toader a dat exemplul unei declarații a Codruței Kövesi în care s-a plâns că, din cauza unei decizii a CCR, DNA a fost nevoită să închidă 245 de do­sa­re cu pre­judicii de peste 180 de milioane de eu­ro: „În contextul modificărilor pre­co­ni­za­te ale legislaţiei referitoare la abu­zul în serviciu şi în condiţiile în care mi­lioane de euro sunt pierdute de societate prin ast­fel de fapte, se justifică limitarea aces­tor investigaţii?“. Raportul consem­nează că „prin aceste afirmaţii şi între­barea lan­sată în finalul discursului, pro­curorul şef DNA a contestat, practic, în mod ofi­ci­al şi public, caracterul general obli­ga­to­riu al deciziilor Curţii Cons­ti­tuţio­nale“.

Codruța Kövesi a vorbit însă doar despre efectele Deciziei CCR nr.405 din 15 iunie 2016, decizie care a dus la închiderea ce­lor aproape 250 de dosare pentru abuz în serviciu. Șefa DNA nu a spus, însă, niciun moment că nu respectă această decizie și nici de contestat nu ar fi avut cum. Pe ba­za inventarului făcut, Kövesi a dat pu­bli­ci­tății statistica alarmantă a DNA, aver­ti­zând că, mai ales în cazul achizițiilor pu­blice, e vorba despre „un tip de in­frac­ționalitate care, din păcate, este repe­ti­ti­vă, care este generalizată“ și care „nu mai poate fi investigată de DNA“.