Dosarul nord-coreean și soarta alianțelor SUA

Existența arsenalului nuclear nord-coreean reprezintă o variabilă menită să-l forțeze pe președintele american să se gândească de două ori la prețul pe care este dispus să-l plătească pentru apărarea aliaților.

Octavian Manea 24.04.2018
SHARE 4

De același autor

 

Pregătirile pentru summit-ul istoric dintre SUA și Coreea de Nord sunt în toi. Săptămâna trecuta, Donald Trump a anun­țat că cel mai de încredere emisar al său, Mike Pompeo, s-a întâlnit în secret, de Paște, cu liderul nord-coreean pentru parafarea ultimelor detalii. Urmează, în câteva zile, reuniunea liderilor celor două Corei, o întâlnire care în mare măsură va defini atmosfera de dina­intea summit-ului Trump-Kim. În general, domină optimismul. În special la Seul. Se vorbește deja de formalizarea unui potențial tratat de pace în peninsulă. Iar dinspre Nord au venit câteva concesii – suspendarea testelor nucleare, înghețarea programului balistic și anunțul închiderii unui important centru de cercetare nucleară. Între timp, premierul japonez a plecat spre Florida în încercarea de a-l convinge pe Trump să-și sincronizeze obiectivele.

 

Întrebările sunt tot mai multe cu cât ne apropiem de “ziua D”. Ce înseamnă pentru Donald Trump un „deal“ bun cu Coreea de Nord? Urmărește Kim cu adevărat denuclearizarea? Și până unde este Trump dispus să meargă? Pentru mulți observatori, una dintre marile capcane care trebuie evitată este cea a decuplării SUA de aliații săi din regiune. Iar aici Kim Jong-un are un spațiu amplu de manevră, cunoscută fiind reticența pe care președintele „America-first“ o are față de agenda aliaților, văzuți deseori ca un fel de „blatiști“ care profită de umbrela de securitate oferită de SUA. Mai mult, Kim poate specula dorința lui Trump de a face istorie, de a-și demonstra abilitățile de mare negociator, nevoia sa de victorie pentru consum intern. În același timp, însăși existența arsenalului nuclear nord-coreean reprezintă o variabilă menită să-l forțeze pe președintele american să se gândească de două ori la prețul pe care este dispus să-l plătească pentru apărarea aliaților: „Fiecare test nuclear, test balistic, demonstrație a capacității de a lovi SUA, fiecare amenințare de a lansa rachete către teritorii americane sunt gândite în așa fel încât să erodeze încrederea în alianța dintre SUA și Coreea de Sud“, spune Christopher Hill, un fost asistent al secretarului de stat pentru Asia de Est și Pacific.

 

În egală măsură, formulele folosite pentru a descrie obiectivele Phenianului, precum „denuclearizarea peninsulei coreene“, au un cu totul alt înțeles decât cel asumat în Vest și trimit mai degrabă la „sfârșitul umbrelei nucleare americane în Asia sau al angajamentelor de descurajare extinsă oferite Coreei de Sud“, spune Victor Cha, profesor la Universitatea Georgetown. În această cheie ar trebui interpretate și mesajele enunțate de președintele sud-coreean Moon, care spune că Nordul vrea doar „sfârșitul politicii ostile“ și o „garanție pentru securitatea“ sa. Sub toate aceste formule se ascund dezideratele tradiționale ale Phenianului, împărtășite și încurajate activ și de Beijing, de eliminare a prezenței militare americane din peninsulă și din regiune. Kim sugerează acest lucru până și în discursul de Anul Nou considerat drept precursorul ofensivei diplomatice de astăzi: „trebuie să punem capăt mișcărilor de agresiune și intervenție ale forțelor străine, inclusiv ale Statelor Unite care ocupă Coreea de Sud“.

 

În general, este puțin plauzibil ca o dinastie politică, rațională în felul ei, preocupată în mod fundamental de supraviețuire, să renunțe la arsenalul care-i garantează existența fără că SUA să demonstreze că sunt dispuse la concesii la fel de revoluționare. Cu atât mai puțin după ce memoria instituțională a regimului a văzut ce se întâmplă cu cele care nu au această garanție ultimă, precum Gaddafi sau Hussein.

 

Mai este un aspect relevant care foarte probabil a generat serioase fibrilații strategice în special la Tokyo. În timpul audierilor din Congres de acum două săptămâni, Mike Pompeo, proaspăt nominalizat de Donald Trump să conducă diplomația americană, a insistat de câteva ori, în momentul în care a fost întrebat despre obiectivele întâlnirii dintre Trump și Kim, că „scopul este acela de a rezolva amenințarea nucleară care vizează SUA“ și „de a dezvolta un acord cu leadership-ul nord-coreean prin care acesta să se îndepărteze de eforturile care expun America armelor nucleare“. Nuanțele utilizate par să definească amenințarea într-un sens foarte restrâns (foarte „America first“), unde preocupările aliaților nici măcar nu se văd. Iar aliații, precum Japonia, știu foarte bine că motorul campaniei de „maximă presiune“ de astăzi este dat de potențialul rachetelor intercontinentale nord-coreene care amenință continentul american. Este variabila care a schimbat totul, determinând părți din Administrația Trump să cocheteze chiar cu ideea extremă a unor lovituri preventive. Însă dincolo de amenințarea rachetelor intercontinentale, Nordul are sute de rachete cu rază mai mică de acțiune, capabile să poarte încărcături nucleare care pot atinge Japonia. Este motivul pentru care, în conferința de presă, alături de Trump, premierul Abe a vorbit de faptul că unul dintre obiectivele comune trebuie să rămână „distrugerea verificabilă și ireversibilă a tuturor armelor de distrugere în masă și a rachetelor balistice“. Intern, Abe se află într-o poziție tot mai fragilă. Relația personală cu Trump în care a investit mult capital politic pare să se fi transformat într-o vulnerabilitate. În cele din urmă, din America s-a întors cu mâna goală.

Comentarii 4

Ioan Vlad Nicolau - 05-01-2018

Fiecare test nuclear, test balistic, demonstrație a capacitații de a lovi SUA, fiecare amenințare de a lansa rachete catre teritorii americane sunt gindite in așa fel incit sa erodeze increderea in alianța dintre SUA și Coreea de Sud, spune Christopher Hill, un fost asistent al secretarului de stat pentru Asia de Est și Pacific. Ziceti iarasi dumneavoastra ca argument la comentariu. Chiar credeti dumneavoastra ca cea ce spune un fost asistent al unui fost secretar de stat, actualmente pensionar, este litera de lege si reprezinta realitatea politica absoluta a momentului de fata si inspecial directia politichiei lumii? Nu ati reusit sa pricepeti nici pina acum ca nu micuta maimutica galbena care chiraie si face giumbuslucuri pe flasneta chinezeasca la comanda flasnetarului ameninta Statele Unite? Nu v-ati prins inca de evidenta faptului ca nu ea, maimuta, poseda armament nuclear propriu si rachete balistice performante ci ca acelea sunt , sau au fost proprietatea flasnetarului sau flasnetarilor care au transferat excesul de armament ce le prisosea in teritoriul Nord Corean, ca o amenintare si santaj la adresa Americii, dar ca fiecare racheta este insotita de un comando rusesc care este capabil sa foloseasca si sa intretina mortalul agregat la comanda nu a ambilor flasnetari probabil, ci numai a unuia, al celui mai mare si mai tare? Nu v-ati prins inca de evidenta faptului ca nu ea, maimuta, poseda armament nuclear propriu si rachete balistice performante, ci ca acelea sunt, sau a fost proprietatea flasnetarului sau flasnetarilor care au transferat excesul de armament care le prisosea in teritoriul Nord Corean, dar ca fiecare racheta este insotita de un comando rusesc care este capabil sa foloseasca si sa intretina mortalul agregat la comanda nu a ambilor flasnetari probabil, ci numai a unuia, al celui mai mare si mai tare? Chiar puteti crede ca o gioarsa de tara cum este Coreea de Nord care din punct de vedere tehnic este un mare 0, ne fiind capabila sa fabrice nici macar placheuri si pingele pentru bocancii soldatilor proprii, sau tinichele de tabla pentru acoperit piepturile scofilcite a le generalilor si cadrelor superioare din viteaza, glorioasa si nemaipomenita lor armata, ar pute fi capabila sa produca armament ultra sofisticat, rachete balistice intercontinentale, purtatoare de focoase nucleare, care sa poata lovi o tinta situata la multe mii de kilometri exact, fara gres ar fi in stare sa sperie si sa ameninte o tara ca Statele Unite? Nu domnule Manea! Nici chiar unul ca dumneavoastra nu cred sa fie atit de ..... naiv, incit sa poata crede asa ceva, cu toate ca in continuarea analizei dumneavoastra, cu tot dinadinsul si seriozitatea va dati convins ca in naivitatea lui, Trump ar putea cadea in capcana dibaci intinsa de flasnetari si maimutele, ar putea sa renunte la aliante, sa-i lase pe Japoneji, Indonezieni si sud coreeni cu curu-n balta, sa-si ia oamenii, jucariile si vaporasele si plecind acasica, sa se culce pe urechea aia, multumit ca a smuls comicarilor promisiunea ca de azi inainte nu vor mai face niciun rau vecinilor lor si lumii intregi in general. Eu am mai spus odata ca dumneavoastra v-ati gresit meseria. Nu ziarist, analist politic si nici comentator al evenimentelor politice mondiale trebuia sa va faceti, ci stiu eu...... poate paleontolog, meteorolog, ghicitor asa ca Mama Omida sau fie-sa Toanta. Zice ca se cistiga un ban bun si acolo!

Răspunde

mike - 04-24-2018

Cu alte cuvinte, SUA va negocia si se va intelege cu Kim pentru propria securitate viitoare, iar prezenta americana in Asia de SUD-Est nu se va mai justifica. Dar stau si intreb, daca Kim se va "denucleariza" in viitor, se va mai justifica prezenta americana in zona? Nu asta era de fapt problema acolo? Sau China va reprezenta in continuare o forta agresiva capabila oricand sa invadeze sau sa atace Japonia/Coreea de Sud?

Răspunde

Darie - 04-24-2018

Regele comunist tov Kim-Junghică e gol. Gol și singur. Singur în fața unui complex militar și economic cum omenirea nu a mai avut de când e ea. La fel ca toți comuniștii, nici acest patologic nu a făcut vreo excepție, dându-și singur șah-mat direct din prospect. Piesele de joc fiind oameni, din păcate. Căci, așa le-a plăcut întotdeauna comuniștilor să joace: cu piese vii. Se întrevede posibilitatea unei Corei de Nord cu cetățeni liberi, așa cum sunt frații lor din Coreea de Sud. Apare și speranța unei reunificări după modelul german, la generalii nord-coreeni aflându-se cheia care deschide cu adevărat ușa care duce în această direcție. Deci, sunt vitale contactele la eșalonul din spatele psihopatului. În mod sigur există acolo persoane care ar dori o Coree capitalistă, întreagă și properă. Pentru că au exemplul în față și exemplul se vede! Iar, ceea ce se vede nu poate fi negat.

Răspunde

alex - 04-24-2018

in toamna trecuta kim trebuia sa lanseze noi rachete. incredibil, s-a anulat lansarea. nu a mai facut-o. am citit o scurta stire reuters acum 6 luni ("Tunnel collapse may have killed 200 after North Korea nuclear test: Japanese broadcaster") care prelua un ziar japonez ce spunea ca din cauza testelor nucleare muntele de deasupra laboratoarelor nucleare s-a prabusit dupa un cutremur foarte aproape de suprafata , omorand sute de oameni de stiinta. nu cumva, strict secret, un commando american a ajuns in coreea de nord si a distrus zona de cercetare si lansare fix inainte de un nou test, astfel omorand pe toti oamenii de stiinta importanti si toata aparatura? practic programul lor nuclear s-a intors cu ani in urma. trump, genial , ii permite lui kim sa pastreze aparentele. kim anunta acum cateva zile ca va distruge site-ul de teste nucleare. hmmm.... de asta coreea de nord, speriata de america, renunta la tot si face pace cu sudul. lasand iranul singur in cursa pentru a deveni putere nucleara...

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22