Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Liniile roșii în politica externă a Rusiei
2018-06-12
2
În ultimele săptămâni, Vladimir Putin a redevenit un actor vizibil pe scena internațională. Știrile și imaginile cu un Putin singuratic, abandonat par să fi devenit istorie.

 

Linia directă cu Vladimir Putin, maratonul anual al liderului de la Kremlin în care acesta răspunde întrebărilor concetățenilor săi, vreme de multe ore, ca și câteva interviuri oferite presei străine în ultimele zile aruncă o lumină mai puternică și face mai clare direcțiile de politică externă ale Rusiei. Concluzia principală după aceste interviuri este că Rusia nu-și va schimba pozițiile, va aștepta până când „presiunile Vestului“ asupra ei vor înceta. Iar acestea se vor sfârși, crede Putin, când occidentalii vor înțelege că metodele utilizate de ei sunt „ineficiente, contraproductive, dăunătoare pentru toți“ și vor accepta să respecte interesele Rusiei. Dar președintele n-a fost suficient de clar și explicit în a defini aceste interese. Ceea ce înseamnă că multe detalii se vor negocia.

 

În ultimele decenii, paradigma care lega modernizarea Rusiei de politica ei externă reprezenta baza de la care pleca orice analiză realizată la nivelul intelligence-ului occidental, think tank-urilor și cancelariilor occidentale privind evoluțiile din Rusia. Astăzi, Putin, chiar dacă vorbește despre necesitatea dezvoltării economiei rusești, nu consideră că aceasta depinde de un context internațional favorabil, nici măcar de un curs de politică externă stabil sau de evitarea confruntării.

 

Astăzi, pariul Kremlinului este supraviețuirea în vremea sancțiunilor economice și spargerea izolării internaționale pe seama conflictului care se îndâncește între UE și SUA. La prima vedere, pare o analiză prea optimistă. Însă evoluțiile din ultimele zile, când clivajul SUA, pe de o parte, UE, Canada, Japonia, Australia etc., pe de altă parte, crește necontenit, par să confirme punctul de vedere al lui Putin. Astfel, potrivit Kremlinului, în condițiile adâncirii confruntării dintre Donald Trump și restul Occidentului, UE va căuta să-și consolideze pozițiile în conflictul cu SUA apropiindu-se de Rusia. Rezultatul va fi ridicarea sancțiunilor economice impuse Rusiei de către UE. Putin chiar a comparat sancțiunile dictate împotriva Rusiei cu tarifele impuse de Trump țărilor occidentale la oțel și aluminiu și a pus semn de egalitate între sancțiunile împotriva Iranului și cele împotriva Rusiei, ca urmare a anexării Crimeei. Până și analiștii apropiați Kremlinului au găsit aceste afirmații fără fundament. Sancțiunile impuse de UE sunt rezultatul acțiunilor Rusiei în Crimeea și Donbas, ca urmare a încălcării de către Putin a unor principii de bază ale relațiilor internaționale. Atât cancelarul Germaniei, cât și președintele Franței, cu ocazia întâlnirilor lor cu Putin, n-au lăsat nici cel mai mic indiciu că poziția UE s-ar putea schimba. Mai mult, liderii europeni au confirmat că, fără schimbarea politicii Rusiei în Donbas și realizarea acordurilor de la Minsk, sancțiunile nu vor fi suspendate.

 

Mai nou, Putin și-a legat speranțele de venirea la putere, în fruntea guvernelor de la Viena și Roma, a unor lideri care se manifestă pentru ridicarea sancțiunilor. Vizita în Austria, primirea călduroasă făcută de Kurz, ca și asigurarea lui Conte că ridicarea sancțiunilor va figura în programul de guvernare de la Roma sunt spectaculoase, dar iluzorii. La conferința de presă, Kurz i-a spus lui Putin că, doar după „progrese“ în reglementarea situației din Estul Ucrainei, se poate spera la „ridicarea treptată“ a sancțiunilor. Cât privește Roma, și fostul guvern a utilizat cartea sancțiunilor împotriva Rusiei ca monedă de schimb în negocierile cu Bruxellesul. Deci, optimismul Moscovei privind ridicarea sancțiunilor de către UE nu are nici o bază solidă.

 

În interviul oferit televiziunii austriece, Putin a explicitat lectura rusească a Acordului de la Minsk: statut special pentru Donbas cu atribuții largi, statut egal pentru limbile minorităților naționale, federalizarea, relații speciale cu Rusia. Liderul de la Kremlin plusează depășind cadrul acordurilor de la Minsk. „Linia roșie absolută“ pentru Rusia, în varianta Putin - mai 2018, este „apariția unor suspiciuni“ că în Ucraina ar putea fi dislocate baze NATO (inițial și operațiunea militară din martie 2014 a fost rezultatul unor „suspiciuni“ că NATO și-ar construi baze în Crimeea, după care Putin a renunțat la acest pretext). Interviul de la linia directă fiind destinat publicului intern, dezvăluie o poziție și mai dură. Putin atenționează Ucraina să nu încerce vreo ofensivă în Donbas în timpul Campionatului Mondial de Fotbal, care va începe în curând la Moscova, pentru că Rusia va riposta militar. Este evidentă comparația cu august 2008, deschiderea Olimpiadei de la Pekin, ce coincide cu începerea operațiunii militare rusești împotriva Georgiei. Cel mai probabil, Putin va aștepta alegerile prezidențiale din martie 2019 și, în funcție de rezultatul lor, Kremlinul își va formula linia politică în relația cu Kievul.

 

Obiectivul de etapă, rezultat din lectura interviurilor președintelui și pozițiile exprimate de vice-miniștrii de Externe, utilizați ca purtători secundari de mesaj, este realizarea unei întâlniri cu Trump. Putin chiar i-a cerut lui Kurz s-o organizeze la Viena, oferindu-i Casei Albe ocazia să afirme că Moscova are de îndeplinit mai multe condiții pentru ca această întâlnire să aibă loc.

TAGS : rusia putin occident kremlin trump tarife sanctiuni crimeea
Comentarii
profesoru 2018-06-12
”(inițial și operațiunea militară din martie 2014 a fost rezultatul unor „suspiciuni“ că NATO și-ar construi baze în Crimeea, după care Putin a renunțat la acest pretext” - n-a fost nici un pretext. La summitul NATO de la București din 2008 s-a decis că Ucraina va adera în viitor la NATO, iar revoluția Maidanului făcea ca aderarea să devină posibilă. Ceea ce implica și apariția unor baze NATO în Ucraina, posibil și în Crimeea.
Securitatea Rusiei ar fi fost grav afectată, de aici și intervenția militară rusească din 2014, care a blocat intrarea Ucrainei în NATO.

”Este evidentă comparația cu august 2008, deschiderea Olimpiadei de la Pekin, ce coincide cu începerea operațiunii militare rusești împotriva Georgiei.” - războiul din 2008 a început cu ofensiva georgiană împotriva regiunii separatiste Osetia de Sud. Trupele georgiene au intrat în capitala Osetiei, Tskhinvali, apărată de miliția osetină și de un batalion rusesc de menținere a păcii. Abia apoi a urmat contraofensiva rusească, până lângă Tbilisi.
Exact de asta se teme Putin: de un atac al ucrainenilor în Donbas, prin care ucrainenii să-și bată joc de Cupa Mondială organizată de Rusia.

Imreh Istvan 2018-06-13
Dupa ce am citit comentariul "profesorului" mi se par cam subrede afirmatiile din articolul Dlui Armand Gosu. De ce o revista de nivelul revistei 22 a ajuns sa fie atat de partinitor, sa afirme jumatati de adevaruri, prin care sa traga concluzii, sa influenteze cititorii.
Total 2 comments.
Recomandari
1475
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22