Cuplurile gay, încă o răscruce

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis la 5 iunie, după examinarea cazului unui cuplu americano-român, că România trebuie să respecte dreptul la liberă circulație în UE, inclusiv pentru soții de același sex, chiar dacă ea însăși nu are instituția căsătoriilor gay.

Decizia instanței de la Luxemburg în cazul soților Adrian Coman și Claibourn Hamilton afectează nu doar România, ci și celelalte cinci țări din UE care nu acordă în prezent niciun drept cuplurilor de același sex: Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia, și Slovacia. Fără voia lor, toate aceste țări s-au apropiat cu un pas mare de momentul în care vor trebui să ia decizii în această chestiune delicată, aflată în centrul unei diviziuni culturale între Vestul „inclusiv“ și Estul „tradițional“.

În decizia CJUE din 5 iunie există o frază care spune că nerespectarea dreptului la liberă circulație pentru cuplurile de același sex creează o „neuniformitate“ la scara UE. În interpretarea activiștilor pro-gay, dar nu doar a lor, aceasta înseamnă că, pe măsură ce egalitatea conjugală se extinde în blocul cu 28 de membri, crește necesitatea extinderii ei până la capăt, ca să nu apară noi și noi plângeri de discriminare, urmate de procese. „Ne vom lovi mereu de legislația internațională“, avertiza unul dintre primii politicieni români care au comentat decizia CJUE, Traian Băsescu.

Că lucrurile sunt în mișcare o știu și activiștii LGBT, și adversarii lor, care se plâng de ceea ce consideră a fi impunerea unor valori „străine“ culturilor lor, în țări în care subiectul orientării sexuale era până de curând tabu.

Deocamdată, harta drepturilor LGBT în Europa este aproape uniform pro-gay în Vest (drept la căsătorie, cu două sau trei excepții) și mai pestriță în Est, unde doar câteva țări permit parteneriatul civil, în vreme ce restul nu recunosc în niciun fel cuplurile gay, iar câteva și-au amendat constituțiile sau măcar Codul Civil ca să prevină apariția a ceea ce activiștii numesc „familiile-curcubeu“.

Cehia, care are „parteneriat înregistrat“ din 2006, ar putea deveni prima țară din fostul bloc comunist care să „deschidă“ instituția căsniciei perechilor de același sex (după ce, în Slovenia, un vot pro-LGBT în parlament a fost zădărnicit prin referendumul organizat de conservatori, în decembrie 2015). Un recent sondaj de opinie arăta că 67% din cehi nu ar avea obiecții față de asemenea schimbare, iar constelația politică actuală pare să le fie favorabilă activiștilor LGBT.

Prin contrast, foștii colegi de stat ai cehilor, slovacii, „rezistă“: în 2015, forțele conservatoare au organizat un referendum pentru schimbarea Constituției în sensul interzicerii căsătoriilor gay. El a eșuat însă din cauza participării reduse la vot, și mai ales de atunci, prin recul, ideea instituirii parteneriatul civil capătă teren. În mod semnificativ, Slovacia nu s-a alăturat Ungariei, Letoniei și Poloniei în „solidarizarea“ cu statul român în cazul soților Coman și Hamilton.

Influenta Biserică Catolică din Slovacia a criticat decizia CJUE din 5 iunie, ca și o seamă de politicieni creștin-democrați. Parlamentarul Richard Vašečka (KDH) a spus că UE nu are dreptul să „dicteze“ țărilor membre în asemenea chestiuni, fiindcă nu este federație, ca Statele Unite. „Slovacia nu este Alabama sau Virginia de Vest“, a insistat în parlament Vašečka. Iar Uniunea Femeilor Catolice din Slovacia a avertizat că din cauza unor asemenea decizii crește riscul „divizării“ Europei, într-o vreme când euroscepticismul este oricum în creștere.

Ministerul Slovac al Justiției a reacționat la decizia CJUE, spunând că mariajul gay „nu se poate încheia și nu este recunoscut“ în Slovacia, dar că „recunoașterea anumitor consecințe ale parteneriatului înregistrat sau căsătoriilor homosexuale nu este în contradicție cu legislația slovacă, chiar dacă în Slovacia asemenea legături nu sunt valabile“. În declarația ministerului se spune, în mod anticipativ, că asemenea „recunoașteri“ ar putea deveni necesare și în privința dreptului la moștenire – un aspect neabordat de CJUE, care s-a ocupat numai de dreptul de ședere. Guvernanții slovaci știu de ce se grăbesc: ritmul în care a avansat în lume campania pentru drepturi LGBT este, orice s-ar spune, amețitor.

În mai puțin de 20 de ani, Irlanda a trecut de la pedepsirea homosexualității la legiferarea căsătoriilor gay prin referendum (2015), într-o premieră mondială. Numărul țărilor care permit căsătoriile gay a crescut de la una în 2002 (Olanda) la vreo 26 în prezent.

Totul s-a întâmplat rapid și recent, iar mirarea și neînțelegerea unei mari părți a societăților est-europene față de acest fenomen nu sunt deloc surprinzătoare. Dar țările care au trecut deja de acest hop au demonstrat și altceva: că tranziția este posibilă, că societatea se poate schimba neașteptat de iute prin dialog și informare și că din cauza unei asemenea schimbări nu cade cerul pe pământ.

* MIRCEA ȚICUDEAN este redactor la Radio Europa Liberă, Praga.