De același autor
Dragnea și camarila stau în fața unei dileme care le-a fost prezentată vinerea trecută de Comisia de la Veneția prin opinia preliminară privind modificările aduse celor trei legi ale justiției. Fie țin seama de recomandările documentului, și atunci vor trebui să abandoneze eforturile pe care le fac de un an și jumătate pentru a subordona justiția puterii politice și a anihila combaterea corupției, caz în care contrarevoluția PSD va eșua. Fie nu vor ține seama, și atunci vor intra în conflict direct nu numai cu organismul european însărcinat cu protecția drepturilor omului - Consiliul Europei -, dar și cu UE și cu Comisia Europeană, ale căror concluzii nu pot fi altele decât cele ale Comisiei de la Veneția, de vreme ce Bruxellesul a recomandat de la începutul lui 2017 consultarea Comisiei. În acest caz, Dragnea, PSD/ALDE & Co. vor trebui să renunțe la orice pretenție de „europenism“, democrație și stat de drept și să desăvârșească transformarea României într-o autocrație kleptocratică.
Punctul de vedere oficial al României va fi publicat înaintea documentului final al Comisiei de la Veneția, cândva, la toamnă. O indicație spre ce anume înclină puterea politică ne-a fost deja oferită de președintele Senatului, care a caracterizat opinia Comisiei drept „politică“ și „subțire“, și de celebrul Iordache, care spune că raportul laudă de fapt modificările operate în legislație.
Opinia Comisiei are meritul că aduce clarificări acolo unde puterea își dorea ca totul să rămână tulbure, printr-un limbaj lipsit de echivoc și cu o simplitate logică cu adevărat salutară. Astfel, de exemplu, în chestiunea atât de sulfuroasă a protocoalelor de colaborare între SRI, procurori și instanțe, Comisia salută orice efort făcut în sensul stabilirii unor limite clare ale colaborării, interdicția impusă magistraților de a nu fi agenți sau colaboratori ai serviciilor secrete și apreciază că este nevoie de profesionalizarea corpului de polițiști judiciari, care trebuie să preia sarcinile pe care le îndeplinea SRI până la decizia CCR. Pe de altă parte, Comisia avertizează că modificările actuale duc lucrurile la absurd, împiedicând contactul dintre magistrați și agenții sub acoperire sau informatori, ceea ce în mod clar ar afecta eficiența actului de justiție. Comisia sugerează astfel că soluția rezonabilă este o lege care să fixeze limpede limitele colaborării între procurori, judecători și serviciile de informații, care să facă inutile protocoalele și să elimine acuzațiile de poliție politică și suspiciunile reciproce. O soluție decentă pe care nimeni nu se grăbește să o avanseze.
La fel, în chestiunea numirilor în funcțiile de conducere, Comisia de la Veneția salută eliminarea președintelui statului din procedura de numire a judecătorilor șefi la Înalta Curte, care va rămâne exclusiv în sarcina CSM, drept o măsură de întărire a independenței justiției. Pe de altă parte, se declară împotriva excluderii președintelui și a CSM din procedura de numire a procurorilor șefi. Comisia precizează că niciuna dintre opiniile sale publicate anterior nu poate fi interpretată în sensul restrângerii independenței procurorilor, cum fals afirmase puterea de la București, ci dimpotrivă. Constată astfel că modificările legislative și decizia CCR afectează serios independența procurorilor, pentru că prin eliminarea președintelui se slăbește legitimitatea democratică. De altfel, Comisia observă că, în actualele condiții, orice regim de checks and balances în numirea procurorilor este subminat, decizia rămâne una exclusiv la latitudinea ministrului numit politic și a majorității. Proba este simplă: procurorul șef numit politic va fi întotdeauna cel de-al doilea nominalizat, scrie Comisia, pentru că în cazul lui ministrul nu mai întâmpină nici un obstacol nici din partea președintelui, nici a CSM.
În același sens merge și precizarea că procurorul ierarhic superior poate invalida soluțiile subordonaților în baza lipsei de legalitate sau a „netemeiniciei“ acestora. Or, constată Comisia, „netemeinicia“, care rămâne nedefinită, poate însemna fie că soluțiile procurorului nu se întemeiază pe lege, ceea ce face precizarea redundantă, fie se referă la „adecvarea“ acestora, ceea ce presupune o evaluare politică.
Aceste prevederi coroborate cu înființarea secției speciale pentru magistrați, legiferarea imprecisă a răspunderii materiale a magistraților, pensionarea timpurie și restrângerea libertății de expresie a magistraților conturează un tablou în care independența, eficiența și autoritatea justiției sunt grav afectate, conchide Comisia. Lucru posibil prin colaborarea și complicitatea vinovată a puterii PSD/ALDE și a Curții Constituționale, care a refuzat să consulte Comisia, am adăuga noi.
Ceea ce ne aduce la întrebarea inițială. Vor ține seama puterea și CCR de recomandările Comisiei? Judecătorul Cristi Danileț crede că da, dar adevărul e că nu avem niciun motiv să credem că vor ceda. Acum, când sunt atât de aproape să pună mâna pe toată puterea.
