Ce facem la referendum?

Nu pot spune că m-a preocupat excesiv problema referendumului care li se pregătește românilor. O consideram încă o acțiune populistă a celei mai toxice guvernări de care România a avut parte, menită să distragă atenția de la problemele grave pe care puterea nu vrea și nici nu poate să le rezolve și cu asta... gata! Nu merită să-mi bat capul cu o diversiune în plus.

Serban Pretor 29.09.2018

De același autor

 

Aplecarea asupra problemei mi s-a schimbat întrucîtva în momentul în care fiica mea, o foarte meticuloasă juristă, m-a întrebat ce facem: mergem să votăm sau nu? Din acel moment am încercat mai multe abordări ale problemei și mi-am dat seama că nu pot da un răspuns simplu și mai ales tranșant.

 

Ne e cazul să reiau abordarea juridică a problemei, s-au scris tone de articole de către oameni cu deosebite competențe în materie, iar concluzia unanimă a fost clară: juridic acest referendum nu schimbă nimic, este total inutil (în afara faptului că se mai cheltuie aiurea și se fură 163.712.000 lei din banii publici), scopurile sale trebuind căutate în cu totul altă parte. Adaug însă o mică paranteză: nimeni nu s-a gîndit încă serios să inițieze un proces amplu și responsabil de reviziure a unei constituții care suferă de imperfecțiuni grave; e drept că nici n-ar avea cine, s-ar putea ajunge la niște aberații ca pe vremea lui Crin Antonescu, atunci cînd proștii care s-au apucat de asta, n-au fost chiar atît de proști încît și-au dat seama cît de proști erau și s-au lăsat păgubași.

 

Problema e alta. Dacă manevra actuală va ieși și referendumul va fi validat, atunci cînd se va trece la modificarea efectivă a legii fundamentale, va trebui inventat un motiv de nerespectare a rezultatului referendumului din 2009 cu 300 de parlamentari într-o singură cameră, respectiv a Deciziei nr. 682 din 27 iunie 2012 a CCR (din vremea în care această instituție își respecta statutul) care spune limpede că la prima modificare a Constituției exprimarea voinței populare va trebui aplicată. Revenind la problemă: ce facem în 6 și mai ales în 7 octombrie, cînd vom fi sunați la ușă și îndemnați să mergem să ne exercităm dreptul de vot?

 

Prima abordare, simplistă dar de bun simț, ar fi cam următoarea: atît timp cît în zeci de ani de guvernare pesedistă nu am identificat nicio acțiune a puterii care să urmărească un beneficiu pentru poporul român, e clar că nici asta nu poate duce la nimic bun, deci nu mă interesează și nu mă duc. Aceasta este forma cea mai simplă de boicot. Simplu de spus dar, ca și la ultimele votări, voi avea de suportat consecințele dictate de cei care se duc. Cea mai directă este cea a întoarcerii României, încă membră UE, la o mentalitate oficială premodernă, ca să nu spun medievală. Asta în condițiile în care cei mai vajnici promotori ai valorilor tradiționale sunt un celebru playboy decrepit, un dublu condamnat penal care tradiționalizează în afara familiei cu o domnișoară ce i-ar putea fi nepoată, precum și preoțimea ortodoxă din rîndul căreia se relevă periodic șocante situații de imoralitate, pedofilie, homosexualitate și preacurvie. Speranța ar fi că neprezentarea poate duce la nevalidare, deci la anularea întregii tevaturi și evident la senzația unei noi înfrîngeri a actualei majorități. Din păcate această majoritate, în ciuda tuturor înfrîngerilor, una mai nesemnificativă ca cealaltă, își face de cap în continuare și forțează energiile creatoare, cîte au mai rămas în țara asta, să se canalizeze doar pe supravegherea ticăloșiilor ei de zi cu zi.

 

Adoptînd acest raționament, încerc o previziune a desfășurării evenimentelor. E foarte clar că majoritatea celor care vor vota fac parte din „electoratul fidel”, cei care nici nu sunt interesați de sensul întrabării sau de consecințe; pentru ei, dacă așa a zis tătucul așa e bine. Față de întrebarea „Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?”, e clar că aceștia nici nu vor ști ce votează, căci ei sunt cei care nu sunt în stare nici să citescă și cu atît mai puțin să înțeleagă textul unei legi și mai ales capcanele pe care le cuprinde. Ajungem astfel pe un teritoriu mult mai spinos, dar care deocamdată depășește ceea ce mi-am propus în acest text.

 

Șansa României ar fi ca aceștia să nu fie într-un număr chiar atît de mare încît să atingă cvorumul de validare. Unele sondaje dau speranțe în acest sens, electoratul captiv al PSD fiind estimat în jurul a 3-4 milioane. Aici apare un prim semn de întrebare: au reușit să se adune chiar toți și să semneze acea cerere a fantomaticei Coaliții pentru familie? Al doilea semn, de îngrijorare de data aceasta, este că nu vor vota numai morții din Teleorman, ci și extratereștrii dacă va fi nevoie, mai ales în condițiile în care controlul votului multiplu nu va putea fi exercitat, iar la sfîrșitul zilei a doua vor putea fi trecuți prezenți oricîți va fi nevoie.

 

Nu trebuie excluse nici presiunile care vor fi exercitate asupra celor mai slabi de înger pentru a se prezenta onest la vot. Acestea vor veni în primul rînd din partea oficianților BOR, instituție care nu va putea rata ocazia de a se dovedi încă o dată anacronică și înțepenită în propriul trecut, lucrînd cu sîrguinţă la macularea propriei imagini. Presiuni vor veni pobabil și prin tot felul de aluzii, în diverse zone bugetare sau defavorizate, asupra consecințelor neplăcute pe care ar urma să le aducă neexercitarea dreptului de vot.

 

Dacă prin procedeele amintite s-ar obține totuși cvorumul de validare, boicotul celor care vor alege să nu se prezinte nu va avea nicio consecință. Atitudinea lor de împotrivire nu va fi consemnată nicăieri și nu va putea avea nicio consistență sau consecință.

 

A doua abordare, cea corectă în cadrul unei națiuni conștiente și responsabile, ar fi o implicare civică majoră a tuturor celor cuprinși de sentimente de lehamite față de mașinațiunile actualei puteri. Printr-o prezență masivă și obținerea unui NU copleșitor (nu e o exagerare, numărul celor conștienți sau dezinteresați depășește cu mult electoratul captiv sau bigot) s-ar obține nu numai stoparea uneia dintre cele mai perverse acțiuni de propagandă a ultimilor ani, dar s-ar da și un semnal, încurajator pentru cei care speră că România mai poate rămîne alături de civilizația occidentală, dar și de alarmă maximă pentru cei care își imaginează că pot face orice vor mușchii lor cu ființa acestui popor. Întrebarea în acest caz este dacă numărul celor care conștientizeză răul imens pe care l-a adus țării neparticiparea lor la vot și doresc să repare acest rău, va fi suficient. În ceea ce mă privește sunt sceptic: e clar că există un număr în creștere de cetățeni în această situație, dar mă îndoiesc că va fi suficient pentru a contrabalansa procentul voturilor celor convinși de propagandă să voteze un DA masiv, conducînd către rezultatul scontat de organizatori.

 

În acest caz, fiind evident că se încearcă introducerea în Constituție a unei forme de discriminare arbitrară și o inegalitate în drepturi, deci restrîngere de libertăți (interzisă chiar de forma actuală a Constituției), validarea referendumului ar induce un rău colectiv, contrar spiritului democratic. Tocmai din respect pentru acesta și în deplin acord cu obligația fiecăruia de a contribui prin votul său la binele colectiv, avem obligația de blocare, prin vot democratic, a inițiativei legislative ce reprezintă acest rău. În conjunctura dată, singura variantă în care răul colectiv nu se va realiza, este aceea în care referendumul nu va putea fi validat din lipsa participării; este evident că vorbim despre o participare reală și nu de cea fictivă pentru care se pare că deja se fac pregătiri intense și care nu va putea fi contracarată decît printr-o vigilență crescută. Simpla participare, indiferent de opțiunea exprimată, contribuie la atingerea pragului de validare (cu rezultatul prefigurat), astfel că ne găsim în fața unuia din rarele cazuri în care avem datoria morală, dictată tocmai din respect pentru democrație, să lipsim de la acest vot, în încercarea de blocare prin mecanisme electorale a unui rău.

 

Altfel toată situația arată ca o acțiune cu rezultatul dinainte cunoscut, golind de sens caracterul de consultare populară a ceea ce ar trebui să fie un referendum real. La urma urmei, însuși felul în care a fost masacrată legea a făcut-o deja. Referendumul este validat cu participarea a 30% dintre cei înscriși pe listele electorale (participarea diasporei rămîne o mare necunoscută) dacă voturile a 25% sunt valabil exprimate (4,72 milioane), iar decizia este luată cu votul a jumătate plus unu din voturile valide. Mai pe înțelesul poporului pesedist, o problemă clamată ca fiind de interes pentru toată națiunea poate fi tranșată după cum votează 12,5% dintre membrii ei (2,36 milioane). Așa populație, așa lege, prilej de a ne aminti că avem exact conducătorii pe care îi merităm.

 

Dintr-un alt punct de vedere este însă clar că organizarea referndumului este o reușită totală: abaterea  atenției publice de la problemele grave cu care se confruntă România. În plus se demonstrează grija actualei puteri pentru acea parte dezorientată a populației autohtone, din păcate tot mai majoritare, pe care se sprijină cei ce ne conduc. Mai departe, actuala majoritate parlamentară nu are niciun interes față de un anume rezultat, căci oricum el nu va duce la rezolvarea problemelor juridice ale lui Dragnea, singura problemă care îi preocupă cu adevărat. Despre familia tradițională sau netradițională nu le pasă nici cît negrul de sub unghiile Irinucăi Tănase. Referendumul este doar un instrument pervers de menținere captivă a acelei părți bigote și needucate a electoratului pe care se sprijină PSD. Ulterior PSD va arăta cum statul paralel și alte oculte se opun intențiilor sale nobile și va lăsa totul baltă, mulțumit că a mai făcut un pas în dezbinarea neamului și incitarea la ură, singura acțiune care i-a mai rămas la dispoziție pentru a subjuga un popor încă adormit în propria nimicnicie.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22