Complicitatea cu PSD a jumătăților de măsură. Vizați: Iohannis și PNL

 Pentru că e o grozăvie, iar pentru a realiza asta nu-ți trebuie prea multă imaginație sau expertiză politică. Adică, până și Klaus Iohannis poate avea dimensiunea dezastrului pe care o parte a populației l-a intuit de mult. După revocarea din funcție a procurorului șef va cădea și ultima redută în fața asaltului ”penalilor de lux” care  vor să abată România de la parcursul european pentru a-si salva averile și a putea jecmăni în deplină impunitate.

În locul lui Kovesi la DNA va fi instalată Adina Florea, sau cineva din aceeași categorie, iar în scaunul lui Lazăr o clonă a lui Tudorel Toader. Ce credeți că vor face aceștia? În primul rând vor închide dosarele stăpânilor politici, ba chiar vor încerca în instanțe tertipuri prin care dosarele să fie vidate de probe, apoi vor pune lacătul pe dosarele sensibile precum cel cu violențele jandarmilor din 10 august ( am văzut din rechizitoriul  lui Tudorel Toader și din declarațiile lui Dragnea cât deranj a produs acesta).  Să nu uităm de secția specială pentru anchetarea magistraților, cea criticată de Comisia de la Veneția, dar dorită de Dragnea și Toader, care a început deja să care cu sacul dosarele de la DNA sau de la Parchetele Militare ( primul la rând este dosarul revoltei de la Brașov din 1987, în care sunt implicați peste 20 de magistrați). Iar mai apoi va începe răzbunarea împotriva adversarilor de tot soiul, nu doar politici, lista celor care le-au făcut zile fripte e lungă - de la ONG-uri la presă, până la ”trădătorii” care i-au dat în vileag la Comisia Europeană.

Pas cu pas, cum îi place lui Iohannis să spună, PSD a ajuns aproape de capătul drumului și în curând va trece linia de sosire în aplauzele baronilor și ticăloșilor vechi sau noi. Faptul că mulți alții îi huiduie nu mai conteazăă pentru ei. Comisia de la Veneția, Parlamentul european, Comisia europeană, Statele Unite sunt tratate cu dispreț și dușmănie. Magistrații care protestează sunt amenințați, iar rechizitoriul lui Toader a lansat un semnal clar: cine nu-și ține gura și se pune contra, zboară după Lazăr.

Spectacolul oferit de ministrul justiției a fost unul grotesc atât prin umilirea publică a unui magistrat  de calibrul lui Augustin Lazăr- net  superior ca pregătire, calibru moral și intelectual  ministrului  ”Gudurel”, vizibil frustrat și  rachinos pe ascendendatul   adversarului-, cât mai ales prin mesajul lansat către întreaga justiție: sunteți la mâna noastră. Emoția și revolta care au răzbătut din luarea de poziție a lui Lazăr sunt, probabil, resimțite de majoritatea magistraților și a oamenilor zdraveni la cap și cu bun-simț  din țara asta. O revoltă justificată pentru că intimidarea, cenzura și spiritul discreționar sunt la ordinea zilei, iar Dragnea și ai lui nu mai fac nici măcar efortul de a păstra aparențele. Vor zdrobi tot ce le stă în cale, acum că sunt atât de aproape de victorie. Dacă sunt lăsați.

Mulți se întreabă uluiți cum s-a ajuns aici și dacă mai e ceva de făcut. Răspunsurile nu sunt simple. În primul  rând, populația ( ma refer aici la electoratul non-PSD) nu a realizat pericolul. Dragnea, cu aerul lui ponderat, venit după obazniciile și mitomaniile lui Ponta, părea mai echilibrat, dispus compromisurilor, iar cu PSD-ul deja erau obișnuiți. Puțini au intuit în primele momente caracterul acestuia. A păcălit. Iar când nu a mai reușit și oamenii au ieșit în stradă împotriva OUG 13, nu au mers până la capăt. Cu sprijinul sindicatelor,  putea fi  dat jos atunci. Ce a urmat se știe, Dragnea și-a învățat lecția și a luat-o metodic, cu program. ”Strada” a obosit în cei doi ani de război de uzură, iar după violențele din 10 august pare că a fost cumințită. Într-un fel și-a făcut datoria cu vârf și îndesat, pentru că nu a fost ajutată de mai nimeni. Partidele, adică PNL, pentru că USR era foarte mic și la început, este osificat în propria suficiență, predispus la blaturi și bântuit de nostalgiile parteneriatului cu PSD. A ieșit incomplet din această paradigmă și e lipsit de lideri, viziune și curaj politic. Președintele Iohannis a avut scurte momente de trezire la realitate, în rest e priznonier într-o bulă a confortului și propriei măreții.

Dar partea cea mai gravă a răspunsului e modul în care s-au predat instituțiile statului. Curtea Constituțională, singura care putea frâna legal derapajele, a devenit brațul înarmat al lui Dragnea. Prin deciziile ei s-a ajuns ca procurorii să fie la cheremul puterii politice și președintelui să i se taie atribuțiile. Curtea a mers la rândul ei în siajul disprețului PSD față de organismele europene și a ignorat complet recomandările acestora. De Avocatul Poporului aproape nu mai are rost să discutăm:  omul și-a pus gaj la banca PSD funcția și onoarea. Nu-i dă cu rest. Sindicatele, puținele care au rămas nealiniate puterii prin liderii lor, au fost anesteziate cu firimiturile aruncate la salarii, plus că nu mai au influență asupra propriilor membri. Trăgând linie a fost o combinație între naivitate, spirit civic proaspăt înmugurit, lipsă de lideri și program, și o uriașă doză de ticăloșie și oportunism.

Și ce-i de făcut? Ce pot face instituțiile, președintele, partidele? Să se trezească la realitate, să conștientizeze gravitatea situației, faptul că România se află pe buza prăpastiei și să-și asume responsabilitatea acțiunii. Vor urma două momente-cheie: 1. raportul MCV, care va fi unul dintre cele mai dure, ținând cont că guvernul nu doar că a sfidat recomandările Comisiei de la Veneția în ce privește legile justiției și Codurile penale,  ba s-a și apucat la doar câteva zile după acesta să revoce procurorul general printr-o procedură desființată de aceeași Comisie ( nu mai discutăm de minciunile, subiectivismul și slaba calitate juridică a rechizitoriului lui Toader) 2. Rezoluția din 14 noiembrie a PE, repusă pe agendă împotriva dorinței președintelui Iohannis și a PNL, care mai mult ca sigur va penaliza apăsat derapajele de la statul de drept. În acest context, România va prelua președinția Consiliul UE, existând deja voci care clamează că țara noastră nu e capabilă de o astfel de misiune,  deși ea este mai mult o chestiune tehnică.

Iohannis a încearcat să bage gunoiul intern sub preș în speranța că europenii vor achiesa la asta- ceea ce nu s-a întâmplat-, imaginându-și că rolul pe care urmează să-l joace România și el personal ( inclusiv la summitul de la Sibiu de anul viitor) îi va aduce puncte electorale. O socoteală profund greșită, care pune în prim plan obiectivul unei bune președinții ( orice ar face, aceasta va fi modestă, pe măsura guvernului Dăncilă, remaniat sau nu), o imagine falsă a României, despre care toată lumea știe că e falsă, și propriile interese, în detrimentul statului de drept și a democrației. E o bulă periculoasă, care așează între paranteze valorile fundamentale, în interiorul căreia dacă rămâne captiv ( ca până acum) poate să-și ia adio de la un alt mandat. Iohannis are de ales: fie revine la realitate, fie rămâne în bulă. Fie fuge, fie luptă. Iar căile de luptă nu sunt chiar atât  de înguste pe cât s-ar crede. În primul rând, trebuie să folosească arma cuvântului, care poate fi una redutabilă dacă e bine calibrată și țintită. În al doilea rând, nu trebuie să semneze  revocarea lui Lazăr, așa cum a făcut cu Kovesi. Ce s-a întâmplat de atunci încolo arată fără dubiu că PSD nu se lasă până nu distruge justiția.

Să adune toți constituționaliști luminați din țara asta și să conteste la CCR, pe motive de legalitate și nu de oportunitate ca data trecută, raportul de revocare  întocmit de Toader. Iar dacă nu reușește, deși așa cum spune Vlad Perju, exită șanse reale, să-și asume o eventuală suspendare. Eșecul  referendumului pentru familie și deținerea președinției Consiliului UE vor juca de partea lui, pentru că oricât ar fi Dragnea de disperat și  determinat, este puțin probabil să găsească în parlament – la UDMR, ALDE și chiar PSD în integralitatea lui- susținere pentru un astfel de gest. Să nu mai discutăm că PSD ar putea pierde un referendum de suspendare, ceea ce ar fi finalul lui Dragnea și ar reseta scena politică.  Sunt riscuri pe care fiecare parte le va analiza cu mare atenție, dar dacă Iohannis nu vrea să riște nimic, va  ieși complet din cărți oricât balet european și summituri ar face. Va deveni bătaia de joc a PSD și va lucra doar după niște to do list, trimise disprețuitor prin poștă. De ce s-ar mai deranja Dragnea  să urce dealul Cotrocenilor când deja s-a instalat de facto acolo?

La rândul ei, Curtea Constituțională, care nu e chiar un bloc pesedist de nespart- s-a dovedit asta la decizia pe codurile penale si chiar în cazul contestației lui Iohannis la revocarea lui Kovesi, unde  4 judecatori au avut alte opinii.  Poate va începe să fie receptivă la criticile instituțiilor europene și să realizeze că făcând în continuare jocul PSD distruge statul de drept și pune parcursul european al României sub un mare semn de întrebare. Deși miza pe onorarea și conștiința unora dintre judecătorii CCR poate părea o utopie după tot  ce au făcut în acești doi ani, ea nu trebuie totuși negllijată. În fond, judecătorii sunt inamovibili, nu se poate atinge nimeni de ei timp de 9 ani cât au mandatul, și poate unora totuși le pasă cum rămân în cărțile de istorie. Care sunt neiertătoare cu ticăloșii. Nu există nicio garanție, desigur, dar sub presiunea internă și europeană și, mai ales, din perspectiva evidenței că Dragnea și PSD nu sunt eterni, poziția Curții ar putea deveni mult mai flexibilă. Iarăși, pentru Iohannis contextul este favorabil.

Este limpede că vremea jumătăților de măsură, a blaturilor și înțelegerilor oculte, a opoziției de complezență și a intereselor meschine a trecut pentru PNL și Iohannis. E timpul acțiunilor radicale- care pot merge de la grevă parlamentară, sau chiar demisie, până la grevă prezidențială ( cum sugera un parlamentar USR)-, e timpul asumării riscului suspendării. Orice acțiune de acest fel va avea sprijinul electoratului non-PSD, care s-a săturat de blegeala, de precauția complice a acestor doi actori politici. Dacă nu vor folosi toate pârghiile pentru a stopa acapararea completă a țării de către Dragnea și ai lui, vor plăti scump. Locul lor va fi luat de USR, de partidul lui Cioloș și de alții. Dar populației nu-i va ține asta de cald. Reconstrucția a ceea ce distruge acum PSD va dura mai mult decât merităm cu toții.