Pe aceeași temă
Există desigur un lucru care se cheamă istorie, dar istoria este ceva neplăcut ce li se întâmplă doar altora“ (A. Toynbee). Acum semnele ascensiunii „restului“ devin tot mai vizibile: cele mai înalte clădiri din lume se află în Taipei şi Dubai; cel mai mare mall din lume este în Beijing; cea mai mare industrie a filmului nu mai este Hollywoodul, ci Bollywoodul. Iată doar câteva dintre secvenţele „peliculei“ semnate de Fareed Zakaria şi care ne oferă spectacolul în slow-motion al declinului: încet, încet, America parcă a devenit o „superputere frugală“, prăfuită. Un uriaş înlănţuit de credite şi datorii. Cât de antic pare astăzi sfatul bătrânului Ike (eroul Normandiei) cu a sa obsesie pentru echilibru. „Cum ne îndreptăm spre viitor trebuie să evităm impulsul de a trăi doar pentru astăzi, jefuind, pentru confortul nostru, resursele preţioase ale generaţiilor de mâine. Nu putem ipoteca viitorul nepoţilor noştri fără a risca şi moştenirea lor sprirituală şi politică.“ Perceput astăzi, viitorul Americii pare să fie bântuit de „fantoma insolvenţei“.
Cum va arăta lumea de mâine? Imaginaţi-vă o trupă itinerantă de actori care interpretează Shakespeare în India postcolonială. Consumat cu aviditate până nu de mult, numeroase şcoli şi teatre care le solicitaseră serviciile îşi pierd treptat interesul. În India postbritanică, nimeni nu mai este interesat de Shakespeare. „Cultura urmează puterea“... zilei.
// FAREED ZAKARIA
// Lumea postamericană
// Polirom, 2009