Pe aceeași temă
UMF Iaşi a publicat Metodologia concursului de admitere iunie 2009, text în care se arată că cei care doresc să devină studenţi ai acestei universităţi plătesc 5.000 de euro pe an şi vor fi admişi fără examen.
În Metodologia concursului de admitere se arată: „Cetăţenii din ţările menţionate mai sus (inclusvi cetăţenii români...) care nu doresc să susţină concursul de admitere sau care nu au reşit, prin concurs de selecţie de dosare, pot urma în aceleaşi condiţii cu studenţii pe cont propiu valutar, după aobţinerea avizului din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, taxa de şcolarizare fiind stabilită de senatul UMF la începutul anului universitar“.
Din text reiesă clar că cei care au posibilitatea de aplăti suma stabilită pot urma aceste cursuri, ca apoi să devină lucrători ai sistemului sanitar, deci medici. Astfel UMF deschide porţile tuturor acelora care doresc cu orice chip să obţină o diplomă şi au bani să o plătească.
Rectorul UMF Iaşi, Vasile Astărăstoae, a explicat această noutate prin faptul că studenţii care veneau din ţările UE nu susţineau examen, iar studenţii români, astfel, au acelaşi drept prin această prevedere. „Avem studenţi europeni care vin din ţările UE şi, pentru că noi nu organizăm examen de admitere în limba engleză, ei au acest drept, de a intra fără exmen. Şi studenţii români sunt cetăţeni europeni, deci trebuie să se bucure de aceleaşi condiţii.“
Astărăstoae spune că suma fiind prea mare, nu vor fi mulţi doritori, întrucât diferenţa este extrem de mare: pentru un loc cu taxă, obţinut prin examen, un student plăteşte 3.900 de lei pe an. De aceea nu vor fi mulţi doritori.
„Din păcate, nici concurenţa la admitere nu mai este cum era înainte, deci nu cred că se va pune problema unui număr prea mare de doritori. În plus, dacă dai examen şi intri la taxă plăteşti 3.900 de lei, iar fără examen, 5.000 de euro. Diferenţa este prea mare ca să nu încerce să dea examen.“
Acest sistem nou de admitere, chiar dacă suma stabilită este foarte mare pentru majoritatea tinerilor care vor să studieze, va favoriza pe cei care dispun de aceşti bani, dispuşi să plătească oricât pentru o diplomă, practică folosită pe larg în învăţământul universitar românesc.
