Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist, îl acuză pe Tăriceanu că minte în continuare

Laurentiu Gheorghe | 13.04.2019

După ce a plătit 50.000 dolari pentru o poză cu Mike Pence (fără cheltuielile de transport și cazare), președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, nu mai poate nega că a mințit în cazul Andrei Ursu.

Pe aceeași temă

Carierea politică a liderului ALDE, al doilea om în stat, partener în coaliția de guvernare, trece prin cel mai greu moment, când dă din colț în colț ca să justifice minciuna sfruntată spusă joi seara în direct la Digi24. La începutul interviului, ca să demonstreze „mișelia” procurorului general, Augustin Lazăr, despre care spune că a fost „torționar comunist”, Tăriceanu a făcut afirmații lipsite de orice fel de acoperire în realitate, conform cărora fiul disidentului anticomunist, Gheorghe Ursu, asasinat în penitenciar de Securitate, i-ar fi fost student și i-ar fi „împărtășit cu mare frică” tragedia prin care trece familia sa.

Ulterior, după ce Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist, la apostrofat într-o scrisoare că este incalificabil gestul lui de a se lipi de imaginea unui luptător pentru libertate, Tăriceanu a recunoscut „greșeala”, dar dă vina pe „o regretabilă confuzie”.

Răspunsul liderului ALDE, care a anunțat că vrea să candideze la prezidențialele din toamnă, este însă la rândul lui confuz și nu face decât ca Tăriceanu să se afunde și mai mult într-o serie de minciuni infantile.

Scrisoarea deschisă adresată de Andrei Ursu lui Tăriceanu:

„Mă simt obligat să răspund public scuzelor pe care mi le-a trimis domnul Călin Popescu-Tăriceanu sub pretextul unei «regretabile confuzii», atât pentru faptul că domnia sa a făcut publică scrisoarea pe care mi-a adresat-o, cât mai ales pentru că nu văd în ea decât o neverosimilă și lamentabilă cramponare în încercarea de a se asocia, fără vreo baza reală și legătură directă, cu cauza dizidenților din anii '80.

  1. Pretinsa explicație «că e vorba de un alt student» cu o «dramă similară», că «au mai fost, poate, destui în acele vremuri» este o nouă aserțiune nefondată a politicianului. Nu se cunoaște vreun alt caz de disident ucis în închisoare de Securitate în 1985 (și nici în anii adiacenți).

  2. Dacă a făcut o regretabilă «confuzie», îl invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu să dezvăluie public cine era acel «alt student înalt, subțire și brunet» care i-ar fi destăinuit că tatăl sau ar fi fost ucis în închisoare de Securitate în 1985?

  3. Ar fi absurd să nu fi știut cum îl chema pe acel ipotetic student, mai ales în condițiile în care domnia sa singur spune că în facultate cazul lui Gheorghe Ursu era «intens comentat». Să înțelegem deci că a cunoscut pe fiul unui alt disident Ursu ucis de Securitate în închisoare?

    (Ar fi trebuit ca această persoană să și semene cu mine – atâta vreme cât legat de cazul tatălui meu eu însumi am apărut ocazional în mass-media începând din '90, deci în aceste «mai multe decenii» de când domnul Tăriceanu pretinde că ne confundă).

  4. E aiuritoare pretenția domnului Călin Popescu-Tăriceanu că nu ar vedea «ce capital politic» ar fi putut obține «doar relatând o discuție de acum aproape 40 de ani cu fiul unui mare disident», când tot domnia sa continuă, în aceeași scrisoare pe care mi-a adresat-o, atacurile împotriva Procurorului General pentru că acesta ar fost «angrenat în prigonirea opozanților regimului comunist» și încadrându-l în «sistemul paralel și nelegal de putere».

Dacă domnul Călin Popescu-Tăriceanu se preface că nu vede miza politică a propriului demers, eu cred că poporul român nu suferă de aceeași miopie și o vede. Voi încerca însă să i-o explicitez domnului Președintele al Senatului din nou:

Domnia sa a încercat să profite de numele tatălui meu, și încearcă în continuare din răsputeri să își asocieze abuziv numele pătat în dosare de corupție, cu cel al unui disident ucis de Securitate, exclusiv pentru a-l ataca, de pe o poziție de «apropiat al opozanților», pe Procurorului General, pe care-l acuză de «prigonirea opozanților».

(Aceeași parazitare a cauzei adevăraților disidenți anticeaușiști o văd și în campania PSD, un partid sub a cărui guvernare un torționar al tatălui meu a ajuns colonel, dosarele de la Securitate ale tatălui meu erau ascunse sau falsificate, ce mai rămăsese din jurnalul tatălui meu a fost distrus, securiști condamnați pentru poliție politică au ajuns generali în SRI, iar justiția PSD-istă, cu adevărat «paralelă» cu dreptatea, i-a acoperit pe torționarii Pîrvulescu și Hodis, care abia astăzi sunt judecați pentru crime împotriva umanității).

Este știut de toată lumea că domnul Călin Popescu-Tăriceanu este nu doar din ultimele zile, de când cu Aiudul sau Dosarul Revoluției, în acest război cu Procurorul General și cu «sistemul paralel și nelegal de putere», respectiv DNA-ul. Și anume, de când politicianului ALDE i-au fost descoperite actele de corupție și DNA-ul i-a făcut dosare în acest sens. Deci nu pentru vreun rol în dosarele opozanților anticomuniști sau în cel al Revoluției îl atacă domnul Călin Popescu-Tăriceanu pe Augustin Lazăr de câțiva ani încoace. Îl atacă pentru că acesta din urmă s-a luptat să fie pedepsite actele de corupție ale politicienilor din România. Evident, și cele ale domnului Călin Popescu-Tăriceanu.”

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22