Pe aceeași temă
”În România persistă încă o tendinţă a autorităţilor publice de a ține secrete documente care, de la bun început, ar trebui să aibă caracter public. În această categorie de documente secretizate în mod excesiv se includ şi protocoalele de colaborare, cooperare etc. dintre diversele instituţii şi autorităţi publice. Procedurile de interacţiune dintre aceste entităţi ar trebui să fie pe deplin transparente, publice, nu doar pentru că aceasta este o cerinţă rezonabilă într-o societate democratică, ci şi pentru că transparenţa are un rol deloc de neglijat pentru prevenirea şi remedierea posibilelor încălcări de lege sau de principii democratice care ar putea exista în reglementările ascunse examenului critic al opiniei publice”, spune APADOR-CH într-un comunicat remis presei joi.
Legislația in domeniul siguranței naționale excelează în conservarea secretomaniei, consideră organizația
Astfel:
• Legea privind organizarea şi funcţionarea SRI este îngrijorător de anacronică, iar prevederea din această lege potrivit căreia orice informaţie privind activitatea SRI este secret de stat este un paravan care permite abuzuri. APADOR-CH precizează că a solicitat în mod repetat aducerea la zi (în secolul 21) a legislaţiei privind securitatea naţională;
• Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) permite, prin laxitatea sa, adoptarea de către CSAT de hotărâri cu caracter obligatoriu pentru întreaga societate, dar care au caracter secret, astfel că nu pot fi cunoscute de societate. Din acest motiv, este necesară modificarea legii CSAT, pentru transformarea în excepţie a cazurilor în care hotărârile CSAT sunt secrete (acum, regula este că aceste hotărâri sunt secrete, nu publice).
Cu privire la conținutul protocolului din 2009, recent desecretizat, dintre SRI și PICCJ, APADOR-CH consideră că:
Protocolul conţine prevederi privind constituirea de echipe comune procurori-lucrători SRI (art. 3 lit. g din protocol) şi de planuri comune pentru constatarea, printre altele, de infracţiuni “grave” (art. 17 al. 2 din protocol) ori de planuri comune de acţiune în “cauze complexe”, planuri întocmite pe baza analizei situaţiei operative, deci în raport de speţa concretă (art. 22, art, 25 din protocol). Aceste prevederi justifică presupunerea rezonabilă că lucrătorii SRI au avut acces la conţinutul unor doare penale, cel puţin al dosarelor pentru care au fost instituite respectivele echipe comune şi au fost întocmite planuri comune de acţiune.
În acest context, APADOR-CH reaminteşte faptul că în perioada încheierii protocolului (anul 2009), când era în vigoare vechiul Cod de procedură penală, implicarea SRI într-un dosar penal nu putea depăşi punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică, atât pentru infracţiunile contra securităţii naţionale şi de terorism, cât şi pentru orice alte infracţiuni (de “drept comun”) de o anumită gravitate, pentru care Codul de procedură penală prevedea posibilitatea emiterii unor mandate de supraveghere. O implicare în dosarele penale a SRI care excedea executarea mandatelor de supraveghere excedea şi prevederile vechiului Cod de procedură penală. În măsura în care protocolul din 2009 a prevăzut implicarea SRI peste aceste limite (executarea mandatelor de supraveghere), se poate concluziona că a depăşit prevederile Codului de procedură penală în vigoare la acea dată. Constituirea echipelor comune procurori-lucrători SRI şi a planurilor comune de acţiune parchet-SRI ridică probleme sub aspectul depăşirii limitelor Codului de procedură penală.
În prezent (mai precis, începând cu lună martie 2016), potrivit art. 57 al. 2 teza finală, art. 100 al. 1 şi art. 285 din noul Cod de procedură penală, implicarea SRI în cazul unui dosar penal nu poate fi mai mare decât punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică numai pentru infracţiunile contra securităţii naţionale prevăzute limitativ în titlul X din Codul penal şi pentru infracţiunile de terorism. Deci, nu mai este posibilă implicarea SRI, sub nicio formă pentru infracţiunile “grave”, de drept comun (inclusiv infracţiunile de corupţie sau cele de abuz în serviciu, cu toate derivatele sale), deoarece mandatul de supraveghere tehnică în aceste cazuri se execută de parchet, nu de SRI. O implicare a SRI care excede aceste limite va excede şi actualul Codul de procedură penală.
APADOR-CH precizează că dacă fostele sau actualele prevederi legale păreau său par prea restrictive pentru entităţile implicate în combaterea fenomenului infracţional (de exemplu, lupta împotriva corupţiei) soluţia democratică nu este încheierea de protocoale secrete prin care să se adauge la Codul de procedură penală sau la alte legi, ci iniţierea, în mod transparent, a unor modificări legislative, care să fie supuse dezbaterii publice şi, apoi, aprobării parlamentului.
Având în vedere cele de mai sus:
1. APADOR-CH solicită public Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi SRI să precizeze dacă protocolul din 2009 a suferit modificări şi/sau completări prin acte adiţionale (posibilitate prevăzută în art. 62 din protocol), iar, în caz afirmativ, să indice care au fost aceste modificări/completări, prin ce acte adiţionale au fost făcute şi să desecretizeze respectivele acte adiţionale.
2. De asemenea, APADOR-CH solicită public clarificarea regimului juridic actual al protocolului, recent desecretizat, dintre PICCJ şi SRI. O soluţie ar putea fi denunţarea expresă, în scris, a acestui protocol de către ambele părţi care l-au încheiat. Dacă este nevoie de o reglementare a interacţiunii parchet-SRI în cazul punerii în aplicare de către SRI a mandatelor de supraveghere tehnică pentru infracţiunile contra securităţii naţionale prevăzute limitativ în titlul X din Codul penal şi pentru infracţiunile de terorism, noul act trebuie să aibă caracter public, nu secret, şi să nu adauge la Codul de procedură penală. Simpla desecretizare a protocolului din 2009, fără denunţarea sa, nu rezolvă problema.
3. APADOR-CH consideră ca necesară desecretizarea a, cel puţin, următoarelor hotărâri CSAT invocate în preambulul protocolului care a fost recent desecretizat, deoarece respectivul protocol s-a bazat şi pe aceste hotărâri CSAT (dacă nu era aşa, ele nu ar fi fost invocate în preambul). Este vorba despre:
– Hotărârea C.S.A.T. nr.1712005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor
– Hotărârea C.S.A.T. nr. 0068/2002 prin care Serviciul Român de informaţii a fost desemnat ca autoritate naţională în domeniul realizării interceptărilor şi al relaţiilor cu operatorii de telecomunicaţii
– Hotărârea C.S.A.T. nr. 0023412004 privind cooperarea între Serviciul Român de informaţii şi Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranţei naţionale
– Hotărârea C.S.A.T. nr. 0237 I 2004 pentru aprobarea Protocolului general de cooperare privind activitatea de informaţii pentru securitatea naţională (nota bene – iată că şi CSAT aprobă protocoale, desigur, secrete).
4. Având în vedere informaţiile existente în spaţiul public privind existenţa unui protocol secret încheiat între SRI şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, APADOR-CH solicită desecretizarea de urgenţă şi a acestui protocol, precum şi a oricărui alt protocol în care este parte o instanţă de judecată. Existenţa oricărei umbre de îndoială cu privire la independenţa şi imparţialitatea instanţelor de judecată este un element de o gravitate deosebită într-o societate democratică. În cazul unui proces penal, eventualele abuzuri ale parchetului, ale “acuzării”, pot fi cenzurate şi remediate de instanţă de judecată. Dar, dacă şi sistemul instanţelor de judecată a fost “virusat” prin diverse protocoale secrete încheiate cu serviciile de informaţii sau cu alte entităţi, atunci problema chiar va atinge punctul maxim de gravitate. Judecătorul nu trebuie să fie nici colaborator, nici cooperant şi, cu atât mai puţin, un partener al parchetului sau al SRI ori al unei alte entităţi. Tot aşa cum, de exemplu, un arbitru al unui meci (de data aceasta desfăşurat între acuzare şi apărare) nu trebuie să fie nici colaborator, nici cooperant şi nici partener al uneia dintre echipele pe care le arbitrează.
***
APADOR-CH precizează că există în lume sisteme judiciare în care funcționează entități care grosso modo, îmbină activitatea de culegere de informaţii cu cea de anchetă penală, de exemplu FBI în SUA. Diferenţa faţă de protocolul clasificat, recent desecretizat, dintre PICCJ şi SRI este că FBI, ca mixtură de culegere de informaţii şi anchetă penală, a fost înfiinţat şi funcţionează în mod transparent, printr-o lege care nu a fost şi nu este niciodată secretă, pe când, la noi, parchetul şi SRI au vrut să funcţioneze ca un FBI sui generis, adică nu pe baza unei legi, a unui act cu caracter public adoptat de parlament, ci pe baza unor acte ascunse (secrete), inferioare legii.
APADOR-CH consideră că, dacă se doreşte înfiinţarea unei structuri în genul FBI, sistemul nostru democratic presupune, în locul unor decizii şi protocoale secrete, infralegale, existenţa unei dezbateri publice pe această temă, urmând ca ultimul cuvânt să-l aibă parlamentul, sigurul abilitat în mod constituţional să adopte o lege pentru înfiinţarea unei structuri cu astfel de atribuţii.
Fiind vorba despre acţiuni în desfăşurare, asociaţia precizează că va interveni cu exprimarea poziţiilor publice pe măsură ce evenimentele vor evolua.
