Pe aceeași temă
Dacă vrem să fim trataţi ca membri deplini ai UE, trebuie să acceptăm toate regulile, nu numai pe cele care ne convin.
Săptămâna trecută, în cadrul unei conferinţe pe teme economice, Traian Băsescu a lansat câteva mesaje dure la adresa băncilor cu capital străin care activează în România. Preşedintele răspundea astfel unei sugestii a Băncii Naţionale a Austriei (BNA) către băncile cu capital austriac.
Esenţa sugestiei era că pe viitor acele bănci ar trebui să găsească surse de finanţare în ţările unde activează. De exemplu, dacă o bancă cu capital austriac ar dori să crească portofoliul de împrumuturi cu cinci sute de milioane de euro, atunci acea bancă ar trebui să găsească sursa de finanţare pe piaţa din România. Foarte important de precizat este că BNA nu a sugerat nimic în legătură cu moneda în care băncile din România să ofere împrumuturile în viitor şi nici nu a precizat modul cum acestea ar trebui să se finanţeze. Tot ce sugera BNA era să nu se mai folosească capitalul intern al băncilor pentru extinderea de afaceri.
Pentru cei care sunt la curent cu problemele sistemului financiar-bancar, cu noile cerinţe ale BASEL 3, cu preţul din ce în ce mai ridicat al capitalului, o asemenea cerinţă venită din partea unei bănci centrale nu ar trebui să surprindă. Este clar că motivaţia a fost una strâns legată de dorinţa BNA de a asigura un sistem financiar stabil.
Aceasta este o practică care a fost folosită şi de BNR cu câţiva ani în urmă. În utimele luni ale lui 2008, când România simţea primele efecte ale crizei mondiale, exista o presiune de depreciere a ratei de schimb a leului faţă de euro. Pentru a asigura stabilitatea financiară, BNR a intervenit pe piaţa valutară şi a cumpărat lei, oprind astfel deprecierea cursului valutar, chiar dacă, poate, acest lucru a crescut costul de finanţare a băncilor, în special când era vorba de lei.
Din punctul meu de vedere, nu există o problemă cu sugestia BNA pentru băncile cu capital austriac. Ce înţeleg mai greu este reacţia autorităţilor române. Şi nici argumentele folosite. De exemplu, nu trebuie acum demonizat faptul că băncile străine au făcut profit în România. Aceleaşi bănci au finanţat creşterea economică până în 2008, au angajat un număr important de oameni şi mai ales au plătit impozit pentru profitul realizat.
Ce nu se înţelege încă în România este că, într-o economie de piaţă, factorii de producţie, capitalul şi munca, circulă liber. Uităm foarte uşor cât de dificil este că încă nu există o liberă circulaţie a forţei de muncă a României în UE sau că încă nu suntem incluşi în spaţiul Schengen. Dacă vrem să fim trataţi ca membri deplini ai UE, trebuie să acceptăm toate regulile, nu numai pe cele care ne convin. Atât capitalul, cât şi forţa de muncă intră şi contribuie într-o economie atâta timp cât randamentul oferit este mai mare decât în alte economii.
Există totuşi şi o parte bună a sugestiei venite din partea BNA. Deşi nu explicit, BNA sugerează să nu se mai folosească euro în finanţarea afacerilor din ţările care nu sunt membre ale zonei euro. Este exact ce încearcă BNR să oprească şi nu reuşeşte de foarte mult timp: creditarea în euro. Ultimele reglementări ale BNR au înăsprit foarte mult condiţiile pentru creditele de consum în euro. Dar nimic nu poate opri mai eficient creditarea în euro decât preţul ridicat al creditului în moneda unică.
Dacă băncile străine sunt „forţate“ de condiţiile din ţările de unde provin să caute surse de finanţare, ele se vor orienta natural către lei în România, forint în Ungaria, zlot în Polonia şi aşa mai departe. Mai mult, poate că acum băncile străine vor încerca să ofere şi alte produse în afara depozitelor bancare pentru a atrage finanţare în moneda locală. Se creează astfel premizele ca băncile străine să emită obligaţiuni, certificate de depozit sau chiar să se listeze la BVB pentru a atrage fondurile necesare continuării creditării.
Totuşi, partea cea mai bună a sugestiei venite din partea BNA implică responsabilitatea fiscal-bugetară a României. În ultimii ani, chiar şi în condiţiile acordului de la Viena, băncile străine din România au ales să folosescă resursele pentru a finanţa deficitul bugetar. Din moment ce aceste resurse excedentare în euro vor fi acum folosite la capitalizarea băncilor în ţările-mamă, statul român va fi forţat să se finanţeze în lei, dar mai ales să se reformeze. Iar pentru acest lucru nu putem decât să mulţumim Băncii Naţionale a Austriei. //
