Cine nu vrea fonduri europene?

"Romania este unul dintre noile state UE care atrag cele mai putine fonduri europene"
(Presa)
Romania este o tara cu cetateni crescuti o lunga perioada de vreme in spiritul unei adversitati programatice bine intretinute fata de Piata Comuna, o structura considerata opusa nu numai CAER, ci intregului bloc socialist de sorginte sovietica. In deceniul trecut, in spiritul marilor rasturnari ale propagandei oficiale asupra mentalului colectiv, UE a devenit edenul mult visat. Visat, dar nu si inteles. Si nici explicat cu adevarat. S-au cheltuit bani multi pe mii de simpozioane si conferinte, insa visul a ramas tot vis, populatia nefiind condusa decat spre o realitate prezentata intr-o oglinda mata.
Cel mai evident, lucrul acesta se resimte la tara.

APIA - Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura

Din poarta in poarta, s-a aflat ca, pentru sprijinirea fermierilor mici si mari, s-a organizat aceasta Agentie cu filiale in toata tara, s-au construit structuri operative, insa modul concret de accesare a fondurilor a ramas total ininteligibil pentru potentialii beneficiari mici si mijlocii.
In practica, fermierul se prezinta la centrul local/judetean APIA, pentru depunerea solicitarii si pentru identificarea parcelei/parcelelor care contin baza acelei solicitari. Respectivului solicitant nu i se cere niciun act doveditor, ci doar o declaratie pe proprie raspundere, fapt cu atat mai ciudat cu cat, in Romania, pentru orice fleac se pretind numeroase aprobari si si mai numeroase hartii doveditoare. (Numarul mare de semnaturi si stampile "necesare" este cheia pentru coruptia mica, fiecare iscalitura putand fi sursa de venituri ilicite, dar de multe ori obligatorii pentru succesul demersului.) Deci, solicitantilor de sprijin de la APIA nu li se cer acte doveditoare. De ce? O sa vedem in curand de ce.
In continuare, solicitantului i se arata o serie de harti, iar el trebuie sa delimiteze cu culoare rosie suprafetele in cauza. Hartile contin niste litere si niste cifre, precum si contururi pe care majoritatea covarsitoare a proprietarilor nu se descurca deloc.
Functionarul ii pune cu solicitudine la dispozitie toate formularele, hartile mari. Majoritatea covarsitoare a solicitantilor tot nu se descurca.
Pana la urma, pentru ca lucrurile sa se finalizeze totusi cumva, dupa lungi bajbaieli, suprafetele sunt delimitate (cu culoarea rosie reglementara). Consecinta o reprezinta numeroasele situatii de supradeclarare, adica acele cazuri in care doi sau mai multi solicitanti pretind interventii de sprijin pentru aceeasi parcela ori pentru un fragment din aceeasi parcela.

Legile retrocedarii, bata-le vina!

Prin legile retrocedarilor s-au restituit terenurile agricole, pasunile si fanetele celor carora le-au fost instrainate in mod abuziv de catre regimul comunist. Cum Legea 18/1991 restituia doar suprafete pana la 10 ha (iar teren forestier pana la 1 ha), au fost reimproprietariti nu numai fostii tarani saraci, ci si "chiaburii" si mosierii pana la aceste limite. Pe langa ei, au fost improprietarite si alte categorii de persoane. Odata cu legile urmatoare (Legea fondului funciar nr. 1/2000 si, mai ales, Legea 247/ 2005 si odata cu Regulamentul de aplicare aprobat prin HG 890/2005 si modificat prin HG 1832/ 2005), s-a constatat ca fostii proprietari de suprafete mai mari (sau mostenitorii lor de drept) s-au trezit ca, prin Legea 18 din 1991, pe terenurile ce le-au fost instrainate au primit titluri de proprietate (si) alte persoane. Asa ca li s-au atribuit in compensatie loturi pe alte aliniamente. In foarte multe cazuri s-a constatat ca "Nu mai avem de unde da pamant la retrocedat!", desi ogoarele nu au plecat de pe vetrele lor. Bineinteles ca nu s-a mai revenit la cercetarea modului cum si pe ce baza s-au constituit marii latifundiari noi si nici cum si cui au fost atribuite "suprafetele excedentare". Mai ales ca multe dintre acestea din urma si-au schimbat, intre timp, proprietarii.
Odata cu disparitia marilor exploatari agricole colective si de stat, a urmat o perioada in care multi tarani lipsiti de utilaje, animale si mai ales multi batrani ori stramutati la oras si-au vandut pe nimica loturile "baietilor destepti" autohtoni sau straini. Sumele pentru care s-a negociat un hectar de pamant, traduse in moneda actuala de schimb, au fost la nivelul a catorva euro pogonul.
Pe de alta parte, legile retrocedarii intarziind, multi tarani au luat fara titlu mici parcele din numeroasele ogoare lasate in paragina. Ba, mai mult, tot fara titlu, unii au "vandut" altora cateva pogoane ori lanturi pe baza unor conventii scrise de mana si girate de doi martori.
Revenind la solicitarile pentru interventii in agricultura prin APIA, acesti tarani, in imensa majoritate cu o pregatire scolara precara, s-au pomenit ca terenurile pe care le-au lucrat de zeci de ani (unele chiar primite oficial de la comunisti pe suprafetele "exploatatorilor" izgoniti) se suprapun cu cele pentru care si "noul fost proprietar" depune astfel de cereri.
Mai complicata este situatia in satele care n-au fost colectivizate si unde mii dintre bastinasi vin cu acte de vanzare-cumparare ulterioare marilor exproprieri, cu acte de improprietarire de catre regimul comunist pe terenurile nationalizate de la mosieri si de la chiaburi, ori apar grupuri noi de localnici stramutati prin 1948 din regiunile cele mai defavorizate si asezati tot de comunisti in satele "eliberate de cei ce au supt sangele poporului". Toti acesti oameni, cei mai multi in varsta, nu pot intelege de ce nu mai au dreptul la pamantul pe care l-au lucrat atatia ani pentru a putea strict supravietui.

Dar politica?

"Cum, n-ati auzit ca UE va da bani sa puteti trai si voi mai bine?" intreaba dom’ primar si dom’ candidat de la judet.
Oficialitatile locale au nevoie de voturi. Cei reimproprietariti pe suprafete ceva mai mari, majoritatea descendenti ai unor proprietari care au trebuit sa fuga si sa-si piarda urma in anii nationalizarilor - in cazul fericit ca n-au platit cu libertatea si chiar si cu viata "crima" de a fi avut pamant -, asadar, acestia - si plecati din sat, si nesemnificativi numeric fata de cei ce se simt acum ei expropriati - nu reprezinta capital electoral. Asa ca sunt demonizati "in fata poporului", cam cu acelasi discurs ca acela din anii 1948 si urmatorii.
Folosindu-se de faptul ca solicitarea interventiei de sprijin nu necesita la depunere decat "declaratia pe proprie raspundere", unele oficialitati ii indeamna pe prezumtivii lor votanti sa depuna asemenea acte, chiar daca nu au o baza legala pentru ele. Manipularea este evidenta, mai ales atunci cand oamenii sunt ajutati sa faca solicitari pe cateva arii, maximum cateva jugare (lanturi), dar pe cat mai multe parcele ale "noului mosier", care, pe deasupra este si "un venetic".

Judecata APIA

Pe terenurile unde sunt supralicitari - solicitari venite de la mai multi petitionari pe aceeasi parcela -, APIA a stabilit prin Manualul de procedura privind administrarea cererii de plata pentru normele de sprijin pe suprafata pentru anul 2008, document detailat (ca sa nu spun prolix in amanunte nesemnificative), procedura de solutionare a acestor situatii conflictuale. Care apar si din cauza ca delimitarea exacta a suprafetelor "cu culoare rosie" de catre un fermier cu patru clase primare constituie un act la fel de dificil si de aproximativ ca si pentru un profesor universitar cu doctoratul in filosofie. Niciunul dintre ei nu este topograf. Erorile acestea - ce nu sunt voite - devin inevitabile. Nemaivorbind de faptul ca acei ce au primit, in sfarsit, titlurile de proprietate, pentru a putea intabula terenurile, sunt obligati sa mai faca - inca o data! - toate masuratorile, distractie care costa la firmele de profil uneori mai mult decat insesi terenurile... Toate astea pentru a restabili o situatie de drept de care nu numai ca au fost privati, dar din pricina careia au fost si urgisiti prea destul. Pe langa erorile ce nu au fost voite, apar si "erorile" prin manipularea mai sus descrisa in scopuri electorale.
Cele doua (sau mai multe) parti sunt convocate la APIA pentru o rezolvare amiabila. Acum vine surpriza: spre surprinderea lor, li se spune ca, daca isi retrag solicitarea, vor fi penalizati cu sistarea indemnizatiei respective de trei ori. Cum multi dintre solicitanti chiar au si altundeva cateva mici suprafete, asta ar insemna sa piarda orice sprijin. In schimb, daca unul dintre ei, care a fost invatat sa solicite bani pentru 20 de ari dintr-un bloc dintr-una dintre parcelele "noului exploatator" de 10 hectare isi va mentine cererea, nici acela, proprietarul celor 10 hectare nu vor primi niciun sprijin, nici pentru acele zece hectare si nici pentru inca alte de trei ori atata teren. Deci, in lipsa unei retrageri de solicitare, nimeni nu va mai primi nimic pentru terenul respectiv, chit ca unul are titlu pe acel pamant.
Functionarul APIA, rugat sa dea o solutie, spune ca nu are voie sa se amestece, discutia fiind reglementata exclusiv la nivelul partilor. Mai rau este cand functionarul APIA pune in contrapondere unui titlu de proprietate orice hartie scrisa cu mana ori o adeverinta prin care se spune ca si partea cealalta are inscrisa in Registrul Agricol 40 de ari, chiar de nu se precizeaza daca acel teren este pe locul incriminat ori altundeva pe glob. In aceste conditii, orice solutionare pe cale amiabila intre cel reimproprietarit si grupul - uneori foarte numeros - de manipulati impotriva "veneticului" este imposibila.
Pana la urma, pierd si unii, si altii.
Solicitantii bajbaie pe intuneric si afla abia treptat toate relele ce-i pandesc. (Cele bune nu le mai afla.) Cine sa mai aiba pofta sa intre intr-un labirint care, brusc, le este descris a fi atat de primejdios?
Dar macar nici "exploatatorul" nu primeste nimic!
Iata de ce nu se pretind, la solicitarea interventiei, acte doveditoare! Pentru ca, atunci, singurul act necesar ar trebui sa fie titlul de proprietate, cel ce are inscris datele diferitelor parcele, cel pentru care s-au realizat toate masuratorile necesare (de catre topografi autorizati, si nu prin incercuirea cu creionul rosu pe o harta de catre cineva care habar n-are cum trebuie facuta o asemenea operatie si care afla abia ulterior ca va fi penalizat cu tripla retinere de la interventia de sprijin pentru ca nu s-a nascut topograf).
Cine nu vrea fonduri europene? Si cine impiedica absorbirea lor? Indreptatitii sa le primeasca (dar si manipulatii) sigur le vor.