Pe aceeași temă
1. Din textele comparate ale lucrării de doctorat a lui Victor Ponta şi cărţile din care acesta s-a inspirat (Dumitru Diaconu – Curtea Penală Internaţionlă, Istorie şi Realitate, Editura All Beck, 1999; Vasile Creţu - Drept Internaţional Penal, Editura Tempus, 1996 şi Ion Diaconu - The International Criminal Court: A New Stage, Nicolae Titulescu Romanian Inst. International Studies, 2002) reiese că zeci de pagini sunt identice, fără a avea vreun semn de citare sau note de subsol. Consideraţi că se poate vorbi în această situaţie de plagiat?
2. Care ar trebui să fie consecinţele în acest caz?
3. În cazuri similare din străinătate (Ungaria şi Germania), comunitatea academică a reacționat ferm. Consideraţi că ar fi normală o atitudine de acelaşi tip şi în România?
1: Citesc întrebarea dvs. ca pe una retorică. Este evident că identitatea formală a unor texte reprezintă un caz grosolan de plagiat. Plagiatul acoperă însă o gamă mai largă şi chiar mai subtilă de forme ale fraudei intelectuale care merg de la copierea propriu-zisă a unor texte până la parafrazarea unor idei fără indicarea paternităţii acestora. Facultatea de Litere încearcă în prezent să aplice cu consecvenţă sancţiuni studenţilor care plagiază. Cazurile semnalate de profesori Comisiei de Etică a facultăţii sunt judecate cu atenţie şi sancţionate în funcţie de gravitate. Furtul intelectual este considerat cu atât mai grav, cu cât el se produce într-un ciclu de învăţământ mai avansat (de exemplu, la Şcoala doctorală) sau constituie o recidivă. În aceste condiţii, consider că orice text suspectat de plagiat, fie el al primului ministru sau al unui simplu student, trebuie să beneficieze de analiza competentă şi imparţială a unei comisii de specialişti. Mi se pare binevenită, în acest sens, propunerea rectorului Universităţii din Bucureşti, prof. dr. Mircea Dumitru, de a cere formarea unei comisii de specialişti prestigioşi de origine română, care activează în străinătate, în vederea analizării tezei de doctorat a primului ministru Victor Ponta.
2: În cazul dovedirii fără dubiu a actului de plagiat de către o comisie abilitată în acest sens, se cuvine ca primul ministru să îşi dea demisia. Fiind însă vorba de o teză de doctorat, coordonată de un profesor, susţinută în faţa unor specialişti şi confirmată de o comisie naţională după proceduri foarte precise, trebuie să ne punem întrebarea ce responsabilitate revine fiecăruia dintre cei implicaţi într-o asemenea situaţie.
3: Solidaritatea comunităţii academice ar fi de dorit în toate situaţiile care o privesc în mod direct.
